Mascul de rață pestriță înotând, cu penajul cenușiu, ciocul închis la culoare și partea din spate neagră

25 octombrie 2026

Rața pestriță (Mareca strepera)

Rața pestriță (Mareca strepera) este o rață de suprafață cu penaj șters, puțin mai mică decât rața mare, a cărei trăsătură cea mai caracteristică este oglinda albă de pe aripă, potrivit ghidului de păsări SEO/BirdLife. În spaniolă i se spune ánade friso, iar manualul pentru examenul de vânător din Castilia și León (PDF, p. 22) mai menționează numele populare friso, beato și pato castellano. Real Decreto 1095/1989 și multe norme de vânătoare ale comunităților autonome o numesc încă cu vechiul ei nume științific, Anas strepera; altele, precum cele din Castilia-La Mancha, Catalonia, Mallorca și Menorca, folosesc deja Mareca strepera. În Spania trăiește tot anul și cuibărește în zone umede din mare parte a țării, iar iarna i se alătură rațe pestrițe din centrul și nordul Europei.

Ilustrații generate cu IA în scop educativ.

Identificare

Măsoară 46-56 de centimetri lungime și 78-90 de centimetri anvergură, potrivit SEO/BirdLife. Potrivit BirdFacts, baza de date a British Trust for Ornithology, care adună greutățile unor păsări vii, masculii au în medie 840 de grame, iar femelele, 778. Este mai mică și mai zveltă decât rața mare, potrivit manualului de vânătoare al Guvernului Basc (PDF, p. 85), deși manualul din Castilia și León o descrie ca având o talie asemănătoare.

Masculul și femela

Ilustrație cu un mascul de rață pestriță, cenușiu, cu partea posterioară neagră și ciocul închis la culoare, lângă o femelă brună cu laturile ciocului portocalii; amândoi arată oglinda albă

Masculul. Este foarte puțin bătător la ochi: în cea mai mare parte cenușiu, cu un desen fin reticulat, cu ciocul închis la culoare și partea posterioară neagră, potrivit manualului din Castilia și León. SEO/BirdLife îl descrie ca pe o pasăre zveltă, cu penaj șters și uniform, cenușiu în perioada nupțială.
Femela. Este brună și seamănă cu femela de rață mare, dar este mai zveltă și mai deschisă la culoare și are ciocul închis la culoare, cu marginile gălbui, potrivit manualului Guvernului Basc; manualul din Castilia și León precizează că, spre deosebire de femela raței mari, are laturile ciocului portocalii.
Oglinda și picioarele. Ambele sexe au oglinda albă și neagră și abdomenul alb, bine vizibile în zbor, potrivit manualului Guvernului Basc. SEO/BirdLife subliniază că oglinda albă este principala trăsătură a speciei și se vede atât în zbor, cât și când pasărea se odihnește sau înoată. La ambele sexe și la toate vârstele, picioarele sunt galben-portocalii, potrivit manualului din Castilia și León.

Pe apă, masculul se recunoaște după corpul cenușiu, ciocul închis la culoare și partea posterioară neagră, iar femela lasă să se întrevadă oglinda albă, potrivit manualului din Castilia și León.

Tinerii

Tinerii seamănă cu femela, dar au nuanțe mai roșiatice, potrivit SEO/BirdLife, și au și ei oglinda albă mărginită de negru, potrivit manualului din Castilia și León.

În zbor

Ilustrație cu un stol de rațe pestrițe pe o lagună cu stuf, dintre care una își ia zborul și arată oglinda albă de pe aripă

Văzute de dedesubt, ambele sexe au abdomenul alb, iar văzute de sus, pe partea posterioară a aripii, lângă corp, au o oglindă albă mărginită de negru, foarte caracteristică speciei, potrivit manualului din Castilia și León. SEO/BirdLife adaugă că în zbor ies în evidență, pe lângă oglinda albă, niște pete castanii pe partea de sus a aripilor.

Vocea

Este o rață relativ tăcută, potrivit manualului din Castilia și León. Masculul scoate un măcăit răgușit și grav, ca un „merc”, iar femela un „a aac a aac” sec, asemănător cu cel al femelei de rață mare, potrivit SEO/BirdLife.

Cum se deosebește de alte rațe

Acestea sunt cele mai utile deosebiri față de rațele cu care poate fi confundată; fiecare fișă le dezvoltă:

Rața mare. Femela ei seamănă cel mai mult cu femela de rață pestriță. Femela de rață mare are ciocul portocaliu, cu partea de sus brunie, și oglinda albastru-violet, mărginită în față și în spate de o dungă albă, potrivit SEO/BirdLife și manualului din Castilia și León (PDF, p. 20); femela de rață pestriță are ciocul închis la culoare, cu laturile portocalii, și oglinda albă.
Rața fluierătoare. Are și ea alb pe aripă, dar pe partea din față, în zone albe mari, iar oglinda ei este verde, potrivit manualului din Castilia și León (PDF, p. 23). Masculul are capul castaniu-roșcat, cu fruntea crem, iar femela, ciocul cenușiu-albăstrui, potrivit manualului Guvernului Basc (PDF, p. 86).
Rața lingurar. Femela ei este tot brună, dar are un cioc mare în formă de spatulă și oglinda verde, potrivit manualului Guvernului Basc (PDF, p. 88).
Rața sulițar. Este mai zveltă, cu gâtul lung și coada ascuțită, iar oglinda ei este verde metalic, mărginită cu scorțișoriu și cu alb, potrivit manualului Guvernului Basc (PDF, p. 87); la femelă, însă, oglinda este brun-închis, mărginită de alb, potrivit SEO/BirdLife.
Rața mică. Este mult mai mică, de 34-38 de centimetri, și are oglinda verde, potrivit manualului Guvernului Basc (PDF, p. 83).

Răspândire și habitat

Ilustrație cu mai multe rațe pestrițe, masculi cenușii și femele brune, înotând și hrănindu-se într-o mlaștină cu apă puțin adâncă și pipirig

Este răspândită în mare parte a lumii și are mai multe subspecii. În regiunea palearctică, subspecia strepera trăiește în Marea Britanie, în sudul Scandinaviei, în mare parte a Europei centrale și sudice (inclusiv în Spania), în Turcia, în Rusia și în Asia Centrală, potrivit SEO/BirdLife.

În Spania, principalele ei nuclee de cuibărit sunt în mlaștinile Guadalquivirului, în delta Ebrului și în La Mancha, iar mai dispersat cuibărește în Aragon, Extremadura, în provinciile Toledo și Madrid, în Castilia și León, Álava, Galicia, Asturias, Cantabria și în Levante, pe coasta de est; cuibărește și în Insulele Baleare, este rară și neregulată în Insulele Canare și lipsește din Ceuta și Melilla, potrivit SEO/BirdLife. Potrivit celui de-al III-lea Atlas al păsărilor cuibăritoare din Spania (Lorenzo, 2022), are o răspândire largă, dar localizată, pentru că depinde de zonele umede, iar între 1998-2002 și 2014-2018 arealul ei s-a extins vizibil pe tot teritoriul, mai ales în Extremadura și în Castilia și León.

Populațiile europene cele mai sudice tind să fie sedentare, deși în Peninsula Iberică există deplasări cauzate de secete și de dispersia tinerilor, potrivit Atlasului. Iarna sosesc numeroase rațe pestrițe din centrul și nordul Europei, care rămân din octombrie până în martie, potrivit SEO/BirdLife. Manualul Guvernului Basc o descrie ca pe o pasăre care migrează pe distanțe scurte, iar în Țara Bascilor ca pe o pasăre de pasaj și iernantă în număr mic, de una sau două sute de exemplare.

Pentru cuibărit alege zone umede puțin adânci, de preferință cu apă dulce, cu vegetație emersă și insulițe, iar iarna frecventează lagune, lacuri de acumulare, mlaștini și estuare, potrivit SEO/BirdLife. La recensământul din 2007, 43 % dintre observații au fost făcute în bălți mici și iazuri agricole, 36 % pe lacuri de acumulare mari și 12 % pe râuri, potrivit Atlasului.

Hrănire

Ilustrație cu un mascul de rață pestriță hrănindu-se într-o zonă umedă puțin adâncă, cu capul băgat în apă printre plante acvatice

Este în principal vegetariană: mănâncă frunze, tulpini și rădăcini de plante acvatice, la care ajunge basculând până își cufundă în apă jumătate din corp, metoda obișnuită a rațelor de suprafață; în mai mică măsură mănâncă și insecte acvatice și boabe de cereale, potrivit SEO/BirdLife. Manualul Guvernului Basc adaugă că se hrănește ziua, cufundându-și capul, și că uneori caută boabe pe câmpurile cultivate.

Deși nu este foarte gregară, se hrănește de obicei în grupuri mici, alături de alte rațe, mai ales de rațe mari, și de lișițe, potrivit SEO/BirdLife. Locurile ei de odihnă se află de obicei aproape de cele de hrănire, potrivit manualului Guvernului Basc.

Reproducere

Ilustrație cu o femelă de rață pestriță culcată în vegetația uscată de pe malul unei lagune

Ca la alte rațe, femela își alege partenerul prin poziții stereotipe la care răspunde masculul, iar parada se încheie cu amândoi cufundându-și în același timp ciocul în apă, potrivit SEO/BirdLife. Femela construiește cuibul aproape de apă, bine ascuns în vegetația emersă sau la adăpostul unui tufiș: o mică adâncitură cu crenguțe și frunze, căptușită cu mult puf, potrivit SEO/BirdLife. Pentru cuibărit preferă insulițele din terenurile mlăștinoase, potrivit manualului din Castilia și León.

Depune 6-15 ouă de culoare roz-pal, pe care le clocește singură timp de 24-26 de zile, iar puii eclozează în același timp, părăsesc cuibul după câteva ore și își urmează mama, cu care rămân aproximativ 50 de zile, până pot zbura, potrivit SEO/BirdLife. Manualul din Castilia și León vorbește de o singură pontă de 10 ouă și precizează că tinerii ajung la maturitate sexuală la un an. Masculul păzește cuibul la începutul clocitului, dar pleacă repede spre locurile de năpârlire, numite „mancada”, potrivit SEO/BirdLife.

Comportament

Ilustrație cu un grup răsfirat de rațe pestrițe înotând pe o lagună de iarnă înconjurată de stuf

De obicei se vede în perechi sau în stoluri mici, care rareori depășesc douăzeci de păsări, în zone umede cu multă vegetație amfibie, stufărișuri și trestișuri, potrivit manualului din Castilia și León. Manualul Guvernului Basc o descrie ca gregară și destul de sperioasă, deși SEO/BirdLife precizează că obiceiurile ei nu sunt foarte gregare.

Cât trăiește?

Speranța de viață tipică a unei rațe pestrițe care ajunge la vârsta de reproducere, de obicei la un an, este de 4 ani, potrivit BirdFacts, care indică drept vârstă maximă a unei rațe pestrițe inelate 21 de ani și 3 luni, un record din 1986. Lista europeană a recordurilor de longevitate EURING din 2023 (p. 3) indică drept cele mai longevive două rațe pestrițe una cu inel britanic, găsită moartă la 19 ani și 6 luni, și una cu inel olandez, împușcată la 16 ani și 3 luni.

Populație și conservare

Al III-lea Atlas nu a obținut destule date pentru a estima populația cuibăritoare actuală. Atlasul anterior a calculat-o la 2.500-3.900 de perechi, iar recensământul păsărilor de apă cuibăritoare din 2007 a găsit rațe pestrițe în 181 de zone umede, 7 % dintre cele vizitate, cu peste 3.800 de păsări observate și o estimare medie de 26.000, dar cu un minim de doar 4.700 din cauza marii imprecizii a cifrelor, potrivit monografiei SEO/BirdLife despre acel recensământ (PDF, p. 40). SEO/BirdLife estimează populația spaniolă la 2.500-4.000 de perechi, cu principalele nuclee în mlaștinile Guadalquivirului, în delta Ebrului și în Tablas de Daimiel, și o consideră stabilă sau în ușoară creștere. În delta Ebrului au fost numărate 645 de perechi în 2015, iar în Comunitatea Valenciană perechile au scăzut de la un maxim de 45 în 2005 la 7 în 2019, potrivit Atlasului.

Iarna, media pentru Spania a fost de 13.576 de rațe pestrițe între 1990 și 2009, cu un maxim de 24.449; cele mai mari concentrări sunt în mlaștinile Guadalquivirului, în delta Ebrului și pe lacurile de acumulare Sierra Brava și Gargáligas, din Extremadura, potrivit Atlasului, care avertizează că, fiind o specie de vânat, iarna tinde să se adune acolo unde găsește mai multă liniște.

Principalele amenințări sunt pierderea sau degradarea zonelor umede puțin adânci pe care le folosește, destul de sensibile la poluare și eutrofizare, și deranjul uman, potrivit SEO/BirdLife. Cartea Roșie a păsărilor din Spania (2021, p. 880 din PDF) o clasifică drept specie cu „preocupare minimă” ca iernantă și nu dă nicio categorie populației ei cuibăritoare; această categorie nu are efecte juridice. Nu figurează pe lista speciilor sălbatice în regim de protecție specială și nici în Catalogul spaniol al speciilor amenințate.

Situația legală în Spania

În sezonul 2026-2027, rața pestriță se vânează în Spania în 14 dintre cele 22 de teritorii din tabelul acestei secțiuni, de obicei din octombrie până în ianuarie sau februarie; excepțiile sunt Menorca, unde sezonul începe la 26 septembrie, Castilia-La Mancha, care închide sezonul la 31 decembrie, și Gipuzkoa, unde se poate vâna doar între 15 septembrie și 22 noiembrie. Nu poate fi vânată în Ibiza, în Insulele Canare, în Comunitatea Madrid, în Extremadura, în Galicia, în Navarra și nici în Regiunea Murcia, iar în Formentera nu figurează printre speciile vânabile; tabelul arată, pentru fiecare teritoriu, zilele, cotele și norma.

La 25 octombrie 2026, rața pestriță figurează, ca Anas strepera, pe lista statului spaniol a speciilor care pot fi vânate (Real Decreto 1095/1989, anexa I). Aceste date descriu legislația spaniolă, nu legislația română. Lista statului este o limită maximă: fiecare comunitate autonomă decide dacă și în ce condiții se vânează și stabilește terenurile și datele (Ley 42/2007, legea patrimoniului natural și a biodiversității, articolul 65).

În plus:

Nu figurează pe lista speciilor sălbatice în regim de protecție specială și nici în Catalogul spaniol al speciilor amenințate (Real Decreto 139/2011).
Nu figurează pe lista speciilor care pot fi comercializate pe întreg teritoriul Spaniei: dintre anatide, aceasta include doar rața mare (Real Decreto 1118/1989). Castilia-La Mancha precizează expres că nu poate fi comercializată nici vie, nici moartă.
Directiva 2009/147/CE privind conservarea păsărilor sălbatice o include în anexa II, partea A, a speciilor care pot fi vânate în întreaga zonă de aplicare a directivei, în limitele legislației fiecărui stat, dar nu și în anexa III, a speciilor a căror comercializare este sau poate fi permisă.
Din 16 februarie 2023 este interzisă tragerea cu muniție care conține 1 % sau mai mult plumb în zonele umede sau la mai puțin de o sută de metri de acestea, precum și transportul ei în timpul tragerii sau în deplasarea pentru tragere în aceste zone (Regulamentul (UE) 2021/57). În Spania era deja interzisă deținerea și folosirea muniției cu plumb la vânătoare în zonele umede incluse pe Lista Ramsar și în zonele umede din spațiile naturale protejate (Real Decreto 581/2001); Ley 42/2007 extinde interdicția la zonele umede din siturile Natura 2000 (articolul 65.3.j), iar Andaluzia o aplică și zonelor umede din inventarul său (Inventario de Humedales de Andalucía).

Fiecare comunitate autonomă își stabilește perioadele și condițiile, aproape întotdeauna printr-o normă pentru fiecare sezon (Castilia și León le are fixate în anexa II a legii sale privind vânătoarea); în Insulele Baleare o face fiecare consiliu insular, iar în Țara Bascilor, fiecare consiliu provincial. Acest tabel rezumă sezonul 2026-2027 al raței pestrițe, verificat la 25 octombrie 2026 în buletinele oficiale ale celor șaptesprezece comunități autonome. Datele dintre paranteze sunt calculate pe baza duminicilor pe care le menționează fiecare normă, iar „fără cotă proprie” înseamnă că norma nu stabilește nicio cotă pentru rața pestriță, deși planul tehnic al fiecărui teren de vânătoare o poate face:

Sezonul 2026-2027 pe comunități: vânătoarea raței pestrițe, la 25 octombrie 2026
Teritoriu	Se vânează?	Perioada și zilele	Cota	Norma
Andaluzia	Da, cu excepția provinciei Almería	De la 11 octombrie 2026 la 31 ianuarie 2027, în toate zilele; în împrejurimile Doñanei, de la 15 noiembrie 2026 la 31 ianuarie 2027, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare. În provincia Almería este interzisă vânătoarea tuturor păsărilor de apă	În afara împrejurimilor Doñanei, fără cotă proprie. În împrejurimile Doñanei, 15 păsări de apă de persoană pe zi pentru toate speciile vânabile la un loc; titularul unui teren de vânătoare poate opta, înainte de începerea sezonului, pentru o cotă pentru întregul teren, conform planului său tehnic	Ley 8/2003 privind flora și fauna sălbatică, anexa III.A; Resolución din 1 iunie 2026, BOJA nr. 108, anexa; Orden din 5 iulie 2018, BOJA nr. 134, articolele 6.2, 13.1.d și 13.2
Aragon	Da	Din a doua duminică din octombrie (11 octombrie 2026) până la 31 ianuarie 2027, în zilele stabilite în planul anual al fiecărui teren de vânătoare	Cotă de „patru exemplare de vânător pe zi” pentru rața pestriță, rața mică și lișița	Orden MAT/897/2026 din 5 iunie, BOA nr. 118, articolele 1.1.b, 6.2.d și 7.1
Asturias	Da	De la 18 octombrie 2026 la 7 februarie 2027; joia, duminica și în zilele de sărbătoare	5 anatide de vânător pe zi la vânătoarea la picior și 5 de grup pe zi la vânătoarea în linie	Resolución din 9 martie 2026, BOPA nr. 56, punctele 3.1, 3.3, 3.4 și 3.6
Insulele Baleare: Mallorca	Da	Pe terenurile de vânătoare, de la 12 octombrie 2026 la 31 ianuarie 2027, marțea, joia, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare; pe terenurile libere ale municipiilor incluse în planul-cadru, până la 30 ianuarie, joia și sâmbăta	8 anatide de vânător pe zi, dintre care cel mult 2 din alte specii decât rața mare (norma adaugă „maximum 1 exemplar din fiecare specie”, pe care anexa îl aplică raței fluierătoare și raței cu cap castaniu); pe terenurile cu regim special sau intensiv, cele din planul tehnic	BOIB nr. 68 (Mallorca), punctele 2.1 și 2.2 și anexele II și III
Insulele Baleare: Menorca	Da	De la 26 septembrie 2026 la 31 ianuarie 2027; marțea, joia, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare	6 anatide de vânător pe zi, cu cel mult 4 rațe mari și 1 din celelalte anatide vânabile; pe terenurile cu regim special sau intensiv, cele din planul tehnic	BOIB nr. 83 (Menorca), punctele 1.1-1.3 și anexa
Insulele Baleare: Ibiza	Nu	Nu figurează printre speciile vânabile	—	BOIB nr. 76 (Ibiza), punctul 1.1
Insulele Baleare: Formentera	Nu figurează printre speciile vânabile	Anexa III, planul-cadru pentru terenurile libere, stabilește pentru „păsările de apă” o perioadă generică, de la 18 octombrie 2026 la 7 februarie 2027, fără să numească vreo specie	—	BOIB nr. 88 (Formentera), punctul 1.1 și anexa III
Insulele Canare	Nu	Vânatul mic se limitează la iepurele de vizuină, potârnichea de Barbaria, potârnichea cu picioare roșii, prepelița și porumbelul de stâncă	—	Orden din 15 iunie 2026, BOC nr. 126, articolul 2.b
Cantabria	Da, cu excepția rezervatului de vânătoare Saja	De la 12 octombrie 2026 la 31 ianuarie 2027; marțea, joia, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare, la picior sau din post fix. Norma pentru Saja, rezervație regională de vânătoare, include dintre păsări doar becațina comună, sitarul de pădure și porumbelul gulerat	15 piese de vânător pe zi pentru toate păsările vânabile la un loc	Orden DES/07/2026 din 6 martie, BOC nr. 49, articolele 4.5, 5.1 și 13 și anexa I; Orden DES/09/2026, BOC nr. 60, articolul 2.1
Castilia-La Mancha	Da	De la 15 octombrie la 31 decembrie 2026. Vânătoarea este interzisă în lagunele Honda, Llana de la Yunta, El Rubio și El Mojón (Guadalajara)	2 rațe pestrițe de vânător pe zi. Nu poate fi comercializată nici vie, nici moartă	Orden 83/2026 din 9 iunie, DOCM nr. 110, articolele 1.1.b, 3 și 13.1
Castilia și León	Da	Din a patra duminică din octombrie (25 octombrie 2026) până în a patra duminică din ianuarie (24 ianuarie 2027); joia, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare	Fără cotă proprie	Ley 4/2021 din 1 iulie privind vânătoarea și gestionarea durabilă a resurselor cinegetice din Castilia și León, anexele I și II
Catalonia	Da, doar în Terres de l'Ebre	Din a doua duminică din octombrie (11 octombrie 2026) până în prima duminică din februarie (7 februarie 2027). Pe terenurile de folosință comună, duminica și în sărbătorile care nu sunt locale; pe terenurile cu regim special unde se vânează păsări de apă, cel mult trei zile pe săptămână, plus sărbătorile care nu sunt locale	Fără cotă proprie	Resolución ARP/2305/2026 din 6 iulie, DOGC nr. 9704, punctele 1.3, 2.1.1, 2.1.5 și 3.1.1.1; Orden din 17 iunie 1999, DOGC nr. 2922, anexa 1
Comunitatea Madrid	Nu	Norma nu include nicio pasăre de apă	—	Orden 2511/2026 din 25 iunie, BOCM nr. 159, articolul 2
Comunitatea Valenciană	Da, pe terenurile de vânătoare și în zonele de vânătoare controlată; în zonele comune, doar prin șoimărit	De la 12 octombrie 2026 la 14 februarie 2027 (rezoluția scrie „12 octombrie 2025”, dar Orden 13/2022, articolul 10, fixează deschiderea la 12 octombrie). În El Hondo, Salinas de Santa Pola și El Hondo de Amorós, de la 1 noiembrie 2026, iar în Albufera, după calendarul fiecărui teren de vânătoare. În zonele comune, doar cu păsări de pradă dresate, de la 12 octombrie 2026 la 3 ianuarie 2027, în toate zilele	Fără cotă proprie; planul tehnic al fiecărui teren de vânătoare poate scurta perioada	Resolución din 22 iunie 2026, DOGV nr. 10393, capitolul I, punctul 2, și capitolul II, secțiunea întâi, punctul 3; Orden 13/2022, DOGV nr. 9403, articolele 2.1.b și 10
Extremadura	Nu	Nu figurează în tabelul perioadelor de vânătoare din sezonul 2026/2027	—	Resolución din 23 martie 2026, DOE nr. 60; tabelul perioadelor de vânătoare 2026/2027 corectat în DOE nr. 62
Galicia	Nu	Nu figurează printre păsările de apă care pot fi vânate	—	Resolución din 13 mai 2026, DOG nr. 91, articolul 16.1.l
La Rioja	Da	De la 12 octombrie 2026 la 31 ianuarie 2027; la picior și în linie, marțea, joia, duminica și în zilele de sărbătoare	Fără cotă proprie	Orden AGM/33/2026 din 1 iulie, BOR nr. 126, articolele 1.1.d și 6.3
Navarra	Nu	Dintre păsările de apă, norma autorizează doar gâsca de vară, rața mică, rața mare, lișița, nagâțul și becațina comună	—	Orden Foral 195E/2026 din 23 iunie, BON nr. 134, articolul 15.1
Țara Bascilor: Álava	Da	De la 12 octombrie 2026 la 31 ianuarie 2027; joia, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare, doar pe terenurile de vânătoare, deoarece pe terenurile de folosință comună vânătoarea este interzisă	Fără cotă proprie	Orden Foral 225/2026, BOTHA nr. 84, articolele 1.1, 3.1 și 3.4
Țara Bascilor: Bizkaia	Da	De la 12 octombrie 2026 la 31 ianuarie 2027, în toate zilele	Fără cotă proprie	Orden Foral 4194/2026, BOB nr. 129, articolele 4.g și 39
Țara Bascilor: Gipuzkoa	Da	De la 15 septembrie la 22 noiembrie 2026, în toate zilele	Fără cotă proprie	Orden Foral 582/2026, BOG nr. 133, articolele 1.1 și 2.2
Regiunea Murcia	Nu	Norma nu include nicio anatidă printre speciile vânabile	—	Ordinul privind perioadele de vânătoare din sezonul 2026/2027, BORM nr. 98, articolul 2

Datele din tabel nu înlocuiesc ordinul sau rezoluția în vigoare din fiecare comunitate și nici planul tehnic al fiecărui teren de vânătoare, care stabilesc zilele, cotele și modalitățile. Înainte de a ieși la vânătoare, verifică norma comunității autonome în care vânezi și autorizația terenului.

Potrivit manualului din Castilia și León, rața pestriță se vânează cu arme și cu păsări de pradă dresate (șoimărit), prin vânătoarea la picior („al salto”), cu câini pe urmă („a rabo”), în linie („en mano”) și la pândă. Rațele pestrițe se vânează mai ales la partidele de vânătoare organizate pentru alte rațe, cum sunt rațele mari, iar în timpul migrației se poate ridica vreuna la vânătoarea la picior pe pâraie și cursuri de apă mai mari, potrivit manualului Guvernului Basc.

Surse și data revizuirii

Revizuirea editorială și consultarea surselor: 25 octombrie 2026. Normele descrise sunt cele spaniole și cele europene aplicabile în Spania; cifrele de populație sunt cele mai recente pe care le publică sursele citate.

Întrebări frecvente despre rața pestriță

Cum recunoști rața pestriță?

După oglinda albă, o pată albă mărginită de negru pe partea din spate a aripii, lângă corp, care este trăsătura cea mai caracteristică a speciei și se vede foarte bine atât în zbor, cât și când pasărea se odihnește sau înoată, potrivit SEO/BirdLife și manualului pentru examenul de vânător din Castilia și León. Masculul este cenușiu, fin vermiculat, cu partea posterioară neagră și ciocul închis la culoare, iar femela este brună. La ambele sexe și la toate vârstele, picioarele sunt galben-portocalii, iar în zbor se vede abdomenul alb.

Prin ce se deosebește femela de rață pestriță de femela de rață mare?

Seamănă mult, pentru că amândouă sunt brune, dar femela de rață pestriță este mai zveltă și mai deschisă la culoare, are ciocul închis la culoare, cu laturile portocalii sau gălbui, și lasă să se întrevadă oglinda albă, potrivit manualului din Castilia și León și manualului de vânătoare al Guvernului Basc. Femela de rață mare are ciocul portocaliu, cu partea de sus brunie, și oglinda albastru-violet, mărginită în față și în spate de o dungă albă, potrivit SEO/BirdLife și manualului din Castilia și León.

Unde cuibărește rața pestriță în Spania?

În zone umede puțin adânci din mare parte a Spaniei. Principalele ei nuclee de cuibărit sunt în mlaștinile Guadalquivirului, în delta Ebrului și în La Mancha, iar mai dispersat cuibărește și în alte comunități și în Insulele Baleare, potrivit SEO/BirdLife. Al III-lea Atlas al păsărilor cuibăritoare din Spania arată o extindere clară a arealului ei față de 1998-2002, mai ales în Extremadura și în Castilia și León, dar nu a putut estima populația actuală; atlasul anterior a calculat-o la 2.500-3.900 de perechi.

Câte rațe pestrițe iernează în Spania?

Între 1990 și 2009 au iernat în Spania în medie 13.576 de rațe pestrițe, cu un maxim de 24.449, potrivit celui de-al III-lea Atlas, care le plasează mai ales în mlaștinile Guadalquivirului, în delta Ebrului și pe lacurile de acumulare Sierra Brava și Gargáligas, din Extremadura. Rațelor care trăiesc tot anul în Spania li se alătură iarna păsări din centrul și nordul Europei, care rămân din octombrie până în martie, potrivit SEO/BirdLife.

Cu ce se hrănește rața pestriță?

Mai ales cu plante: frunze, tulpini și rădăcini de plante acvatice, la care ajunge basculând până își cufundă în apă jumătate din corp, ca celelalte rațe de suprafață, potrivit SEO/BirdLife. În mai mică măsură mănâncă insecte acvatice și boabe de cereale. De obicei se hrănește în grupuri mici, alături de alte rațe, mai ales de rațe mari, și de lișițe.

Cât trăiește rața pestriță?

Speranța de viață tipică a unei rațe pestrițe care ajunge la vârsta de reproducere, de obicei la un an, este de 4 ani, potrivit British Trust for Ornithology, care indică drept vârstă maximă a unei rațe pestrițe inelate 21 de ani și 3 luni, un record din 1986. Lista de longevitate EURING din 2023 indică drept cele mai longevive două rațe pestrițe din Europa una cu inel britanic, găsită moartă la 19 ani și 6 luni, și una cu inel olandez, împușcată la 16 ani și 3 luni.

Unde și când se poate vâna rața pestriță în Spania în sezonul 2026-2027?

În majoritatea comunităților. La 25 octombrie 2026, rața pestriță figurează pe lista statului spaniol a speciilor care pot fi vânate (Real Decreto 1095/1989, anexa I), iar fiecare comunitate autonomă decide dacă și în ce condiții se vânează (Ley 42/2007, articolul 65). Aceste date descriu legislația spaniolă, nu legislația română. Se vânează în Andaluzia (cu excepția provinciei Almería), Aragon, Asturias, Mallorca, Menorca, Cantabria (cu excepția rezervatului regional de vânătoare Saja), Castilia-La Mancha, Castilia și León, Catalonia (doar în Terres de l'Ebre), Comunitatea Valenciană, La Rioja, Álava, Bizkaia și Gipuzkoa, de obicei din octombrie până în ianuarie sau februarie; Castilia-La Mancha închide sezonul la 31 decembrie, iar în Gipuzkoa se vânează între 15 septembrie și 22 noiembrie. Nu se vânează în Ibiza, în Insulele Canare, în Comunitatea Madrid, în Extremadura, în Galicia, în Navarra și nici în Regiunea Murcia, iar în Formentera nu figurează printre speciile vânabile. Există cote în Castilia-La Mancha (2 rațe pestrițe de vânător pe zi), în Aragon (4 exemplare de vânător pe zi pentru rața pestriță, rața mică și lișița), în Mallorca (2 anatide din alte specii decât rața mare), în Menorca (1), în Asturias (5 anatide), în Cantabria (15 piese pentru toate păsările la un loc) și în împrejurimile Doñanei (15 păsări de apă).

Alte specii din aceeași grupă

Grupă: Anatide și alte păsări acvatice

Gâsca de vară (Anser anser)
Lișița (Fulica atra)
Pescărușul cu picioare galbene (Larus michahellis)
Rața cu cap castaniu (Aythya ferina)
Rața cu ciuf roșu (Netta rufina)
Rața fluierătoare (Mareca penelope)
Rața lingurar (Spatula clypeata)
Rața mare (Anas platyrhynchos)
Rața mică (Anas crecca)
Rața moțată (Aythya fuligula)
Rața sulițar (Anas acuta)