Autor: Paola Arvelo
Becațina comună (Gallinago gallinago)
Becațina comună (Gallinago gallinago), pe care mulți vânători spanioli o numesc „becacina”, este o pasăre limicolă din familia scolopacidelor, cu penajul brun cu dungi și ciocul foarte lung, potrivit ghidului de păsări SEO/BirdLife și manualului pentru examenul de vânător din Castilia și León (p. 25 din PDF). În Spania se vede mai ales în pasaj și iarna, pe pajiști inundate, pe malurile râurilor și în mlaștini; ca specie cuibăritoare este foarte rară. Se vânează în zece comunități autonome, iar cine o vânează trebuie să știe s-o deosebească de becațina mică, ce poate fi vânată doar în cinci teritorii.
Ilustrații generate cu IA în scop educativ.
Identificare
Măsoară 25-27 de centimetri lungime și 44-47 de centimetri anvergură, potrivit ghidului de păsări SEO/BirdLife. Adulții cântăresc în medie 108,2 grame, iar nouă din zece, între 91 și 129 de grame, potrivit BirdFacts, baza de date a British Trust for Ornithology. Are talia unei prepelițe, picioarele scurte și ciocul lung, subțire și ascuțit, potrivit manualului pentru examenul de vânător din Castilia și León.
Colorația generală tinde spre brun. Flancurile au dungi ocru, iar abdomenul este alb și uniform. Spatele, fin marmorat, este străbătut pe lungime de dungi de culoare crem, iar capul are mai multe dungi longitudinale care încadrează creștetul închis la culoare, potrivit SEO/BirdLife; una dintre ele, deschisă la culoare, străbate mijlocul creștetului, potrivit fișei becaținei mici întocmite de Javier Blasco-Zumeta și Gerd-Michael Heinze, publicată pe site-ul societății științifice Aranzadi, care o compară cu becațina comună. Masculii și femelele nu se deosebesc cu ochiul liber, iar tinerii seamănă cu adulții, potrivit manualului din Castilia și León.
Cum o deosebești de becațina mică
Becațina mică (Lymnocryptes minimus) are un penaj foarte asemănător, dar este mult mai mică și se comportă altfel când se ridică. La vânătoare, diferența contează: becațina mică poate fi vânată doar în Asturias, Castilia și León, Comunitatea Valenciană, Bizkaia și Gipuzkoa, iar manualul de vânătoare al Guvernului Basc avertizează că, de obicei, este împușcată din confuzie cu becațina comună.
| Trăsătură | Becațina comună | Becațina mică |
|---|---|---|
| Talie | 25-27 cm; anvergură de 44-47 cm | 17-19 cm; anvergură de 38-42 cm |
| Greutate medie | 108,2 g | 58,7 g |
| Cioc | Foarte lung; proporțional mai lung decât al becaținei mici | Relativ lung, dar mai scurt |
| Cap | Dungi longitudinale deschise la culoare, una dintre ele pe mijlocul creștetului | Dungă dublă deschisă la culoare deasupra ochiului, fără dungă deschisă pe creștet |
| Penaj | Spate cu dungi crem; flancuri cu dungi ocru și abdomen alb | Luciu verzui pe scapulare, încadrat de două linii crem; piept deschis la culoare, striat cu brun, și abdomen alb |
| Coada în zbor | De un ton ocru-roșcat | Brună și în formă de pană |
| Când se ridică | Pornire bruscă și zbor în zigzag, cu un „catch” aspru, pe care îl repetă în zbor | De obicei nu se ridică până nu ajungi aproape să o calci; zbor scurt, drept și aproape mereu mut, după care se așază din nou în apropiere |
| În Spania | În pasaj și iarna în toată Peninsula Iberică și în Insulele Baleare; cuibăritoare foarte rară | Rară în pasaj și iarna; nu cuibărește |
| Vânătoare în 2026-2027 | Se vânează în zece comunități | Doar în Asturias, Castilia și León, Comunitatea Valenciană, Bizkaia și Gipuzkoa |
Datele din tabel provin din ghidurile de păsări SEO/BirdLife (becațina comună și becațina mică), din BirdFacts (becațina comună și becațina mică), din manualul pentru examenul de vânător din Castilia și León și din cel al Guvernului Basc, din fișa lui Blasco-Zumeta și Heinze și din normele citate la situația legală. Zborul este cel care permite deosebirea lor când se ridică: potrivit manualului Guvernului Basc (p. 96 din PDF), becațina mică pornește de la o distanță foarte mică, în tăcere, pe o traiectorie destul de dreaptă, lentă și cu ușoare schimbări de direcție, și se lasă din nou la pământ aproape de locul de unde s-a ridicat.
Alte păsări asemănătoare
- Becațina mare (Gallinago media). Este cea mai mare dintre becaținele europene, de 27-29 de centimetri. Are ciocul de lungime intermediară, abdomenul barat și șiruri de pete albe pe acoperitoarele aripii; când își ia zborul arată mult alb pe coadă și se îndepărtează jos, în linie dreaptă și pe o distanță scurtă, potrivit ghidului de păsări SEO/BirdLife. În Spania este o pasăre migratoare ocazională: între 1984 și 2003 au fost omologate doar opt observații, la care se adaugă zece înregistrate în timpul celui de-al III-lea Atlas al păsărilor cuibăritoare. Nu este specie de vânat: lista statului spaniol a speciilor care pot fi vânate nu o include, iar Directiva Păsări o include în anexa I, a speciilor care au nevoie de măsuri speciale de conservare.
- Sitarul de pădure (Scolopax rusticola). Becaținele sunt mai mici decât sitarul de pădure, iar capul sitarului are bare transversale, în timp ce capul becaținei comune are dungi longitudinale, după cum amintesc întrebările examenului de vânător din Țara Bascilor și din Navarra. Fișa sitarului de pădure explică prin ce se deosebesc.
În zbor
Are un zbor rapid, cu pornire bruscă și traiectorie în zigzag, iar în aer pare brună, cu coada de un ton ocru-roșcat, potrivit SEO/BirdLife. Când își ia zborul scoate un „catch” sau „ca-atch”, pe care îl repetă în zbor; manualul de vânătoare al Guvernului Basc (p. 95 din PDF) îl descrie ca pe un strigăt răgușit. Uneori se înalță mult, descriind un cerc larg, și aterizează lăsându-se să cadă ca o piatră, iar când se sperie rămâne de obicei nemișcată sau se adăpostește repede, potrivit manualului din Castilia și León.
Răspândire și habitat
Este răspândită în toată emisfera nordică, în Eurasia și în America de Nord, iar în Spania trăiește subspecia nominală, gallinago, potrivit ghidului de păsări SEO/BirdLife. Poate apărea în pasaj și iarna în habitatele favorabile din toată Peninsula Iberică și din Insulele Baleare și, mai rar, în Insulele Canare. Păsările care iernează vin mai ales din Scandinavia și din centrul Europei și trec între februarie și aprilie și între august și noiembrie. Iarna ocupă mai ales orezării, malurile lacurilor de acumulare și mlaștinile costiere, dar și terenuri irigate, pajiști umede și păduri de luncă; este mai numeroasă în jumătatea vestică a peninsulei, deși are enclave importante pe litoralul mediteranean și în valea Ebrului.
Ca specie cuibăritoare este cunoscută din câteva enclave din Sistemul Central, în Ávila, și din sudul provinciei Ourense, cu o arie de ocupare de sub 500 de kilometri pătrați, deși în afara lor pot exista perechi izolate, potrivit Cărții Roșii a păsărilor din Spania (2021, p. 279 din PDF). Cuibărește mai ales la 850-1.900 de metri altitudine, pe fânețe împrejmuite, pe pajiști cu pipirig cosite sau pășunate și în turbării cu soluri moi și mereu umede. Nucleul din La Limia, în provincia Ourense, cel mai important din peninsulă, a dispărut la începutul anilor ’90 din cauza drenării zonelor umede, potrivit SEO/BirdLife.
În Țara Bascilor este obișnuită în pasaj și iarna, iar numărul ei crește mult în timpul valurilor de frig intens, potrivit manualului de vânătoare al Guvernului Basc, care o descrie ca pe o pasăre puțin gregară, foarte ascunsă și cu obiceiuri crepusculare: apare singură, în perechi, câte trei sau în grupuri mici.
Hrănire
Se hrănește mai ales cu nevertebrate, pe care le prinde în ape libere puțin adânci sau pe pajiști inundate, înfigând ciocul în substrat cu mișcări continue și uneori foarte rapide, potrivit SEO/BirdLife. În zonele de cuibărit mănâncă în principal râme și diptere, potrivit Cărții Roșii, iar manualul de vânătoare al Guvernului Basc adaugă insecte, moluște și unele semințe, pe care le caută în zone mâloase cu vegetație joasă.
Reproducere
În perioada împerecherii, masculii, și uneori și femelele, fac zboruri nupțiale spectaculoase. Sunetul cel mai frecvent al curtării este un bâzâit asemănător cu behăitul unei capre, pe care îl produc penele exterioare ale cozii masculilor când freacă aerul, în timp ce aceștia coboară în picaj cu ele desfăcute, potrivit SEO/BirdLife.
Femela construiește cuibul, cu un diametru de circa 10-15 centimetri, într-o adâncitură a terenului ascunsă printre vegetația joasă, și îl căptușește cu iarbă. În Spania depune, între sfârșitul lui mai și iulie, de la două la cinci ouă, de culoare verde-pal până la bej-închis, cu pete mici roșiatice, și le clocește singură timp de 18-20 de zile, potrivit SEO/BirdLife. Ponta tipică este de 4 ouă, potrivit BirdFacts, manualului din Castilia și León și celui al Guvernului Basc, care vorbesc de o singură pontă pe an. Puii părăsesc cuibul la scurt timp după ecloziune, sunt îngrijiți de mascul și de femelă și se dezvoltă în 19-20 de zile.
Cât trăiește?
Speranța de viață tipică a unei becaține comune care ajunge la vârsta reproducerii este de 3 ani, iar ceva mai puțin de jumătate dintre adulți (48 %) supraviețuiesc de la un an la altul, potrivit BirdFacts, care indică drept maxim în Regatul Unit 16 ani și 19 zile. Recordul european cunoscut prin inelare este de 22 de ani și 3 luni, cel al unei becaține din programul german de inelare, găsite ucise de un foc de armă, iar a doua cea mai longevivă din listă, din programul suedez, a trăit 16 ani și 3 luni și a fost împușcată, potrivit listei europene a recordurilor de longevitate EURING din 2023 (p. 8).
Este amenințată?
Nu este catalogată ca specie amenințată la nivelul întregii Spanii: nu figurează pe lista speciilor sălbatice în regim de protecție specială și nici în Catalogul spaniol al speciilor amenințate, după cum arată situația legală. Categoriile ei din listele roșii, care nu au efect juridic, sunt următoarele:
- Cartea Roșie a păsărilor din Spania (2021). O încadrează „în pericol” ca specie cuibăritoare și la „preocupare minimă” ca oaspete de iarnă și pasăre de pasaj (Cartea Roșie, p. 96 din PDF). Recensământul din 2009 a estimat 69-118 perechi cuibăritoare, 60-105 în Ávila și 9-13 în Ourense; datele din 2010-2021 indică, în cel mai bun caz, circa 90-120 de perechi în Sistemul Central, în provincia Ávila, și 12-19 în Ourense, unde habitatul se degradează. Cu cel mult 250 de adulți reproducători, îndeplinește criteriul D al categoriei „în pericol” (p. 280 și 281 din PDF). Cartea Roșie anterioară, din 2004, estima 50-75 de perechi și o considera deja „în pericol”.
- Listele roșii internaționale. Lista Roșie europeană a păsărilor din 2021 o încadrează la „vulnerabilă”, iar Lista Roșie mondială a UICN (2019), la „preocupare minimă”, potrivit casetei cu statutul de conservare din Cartea Roșie (p. 279 din PDF). Populația europeană este estimată la 5,27-7,26 milioane de exemplare, cu tendință descrescătoare, potrivit aceleiași liste europene, citată de SEO/BirdLife.
Printre amenințări, SEO/BirdLife și Cartea Roșie menționează drenarea pajiștilor umede și transformarea lor în pășuni sau culturi, împădurirea zonelor de cuibărit, incendiile, abandonarea cositului și a pășunatului tradițional, din cauza căreia pajiștile sunt invadate de tufărișuri și arbori, numărul prea mare de animale, care elimină iarba și calcă cuiburile, și schimbările climatice. SEO/BirdLife adaugă că vânătoarea din timpul iernii este importantă și ajunge să aibă loc chiar și în locurile de cuibărit.
Situația legală în Spania
La 24 octombrie 2026, becațina comună figurează pe lista statului spaniol a speciilor care pot fi vânate (Real Decreto 1095/1989, anexa I), la fel ca becațina mică. Aceste date descriu legislația spaniolă, nu legislația română. Fiecare comunitate autonomă decide dacă și în ce condiții se vânează și stabilește terenurile și datele (Ley 42/2007, legea patrimoniului natural și a biodiversității, articolul 65).
În plus:
- Nu figurează pe lista speciilor sălbatice în regim de protecție specială și nici în Catalogul spaniol al speciilor amenințate (Real Decreto 139/2011). În schimb, pagina Xuntei de Galicia despre fauna în pericol de dispariție include populația ei cuibăritoare în catalogul galician al speciilor amenințate (Decreto 88/2007), iar Cartea Roșie amintește că este catalogată astfel din 2007 (p. 284 din PDF).
- Nu poate fi comercializată: nu figurează pe lista speciilor care pot fi comercializate pe întreg teritoriul Spaniei, care include, dintre păsări, doar rața mare, potârnichea cu picioare roșii, potârnichea de Barbaria, fazanul, porumbelul gulerat și, din crescătoriile industriale, porumbelul de scorbură și prepelița (Real Decreto 1118/1989).
- Directiva 2009/147/CE privind conservarea păsărilor sălbatice o include, ca și pe becațina mică, în anexa II, partea A, a speciilor care pot fi vânate în întreaga zonă de aplicare a directivei, în limitele legislației fiecărui stat, și în anexa III, partea B, a speciilor a căror comercializare poate fi autorizată de state. Becațina mare, în schimb, figurează în anexa I.
- Cele două becaține figurează în anexa 2 a Acordului privind conservarea păsărilor de apă migratoare african-eurasiatice (AEWA), care enumeră păsările de apă cărora li se aplică (textul anexelor modificate în 2022, BOE din 17 iulie 2023).
- Din 16 februarie 2023 este interzisă tragerea cu muniție care conține 1 % sau mai mult plumb în zonele umede sau la mai puțin de o sută de metri de acestea, precum și transportul ei în timpul tragerii sau în deplasarea pentru tragere în aceste zone (Regulamentul (UE) 2021/57). În Spania era deja interzisă deținerea și folosirea muniției cu plumb la vânătoare în zonele umede incluse pe Lista Ramsar și în zonele umede din spațiile naturale protejate (Real Decreto 581/2001), interdicție pe care Ley 42/2007 o extinde la zonele umede din siturile Natura 2000 (articolul 65.3.j). Nicio normă nu obligă la folosirea unui anumit material: ceea ce se interzice este plumbul în aceste locuri.
Fiecare comunitate autonomă își stabilește perioadele și condițiile în fiecare sezon; în Insulele Baleare o face fiecare consiliu insular, iar în Țara Bascilor, fiecare consiliu provincial. Acest tabel rezumă sezonul 2026-2027 pentru cele două becaține, verificat la 24 octombrie 2026 în buletinele oficiale ale celor șaptesprezece comunități autonome. Datele dintre paranteze sunt calculate pe baza duminicilor pe care le menționează fiecare normă, iar „fără cotă proprie” înseamnă că norma nu stabilește niciuna pentru becaține, deși planul tehnic al fiecărui teren de vânătoare o poate face:
| Teritoriul | Becațina comună | Becațina mică | Perioada și zilele | Cotă | Norma |
|---|---|---|---|---|---|
| Andaluzia | Da, ca pasăre acvatică, cu excepția provinciei Almería | Nu | De la 11 octombrie 2026 la 31 ianuarie 2027, în toate zilele; în împrejurimile Doñanei, de la 15 noiembrie la 31 ianuarie, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare. În provincia Almería este interzisă vânătoarea tuturor păsărilor acvatice | Fără cotă proprie; în împrejurimile Doñanei, 15 păsări acvatice de vânător pe zi în total | Ley 8/2003 privind flora și fauna sălbatică, anexa III.A; pagina Juntei de Andalucía despre păsările acvatice de vânat; Resolución din 1 iunie 2026, BOJA nr. 108, anexa; Orden din 5 iulie 2018, BOJA nr. 134, articolele 6.2 și 13.1.d |
| Aragon | Nu | Nu | Nu se vânează | — | Orden MAT/897/2026 din 5 iunie, BOA nr. 118, articolul 1.1.b |
| Asturias | Da | Da | De la 18 octombrie 2026 la 7 februarie 2027; joia, duminica și în zilele de sărbătoare | La vânătoarea la picior, „10 din alte specii” de vânător pe zi, pentru toate speciile de vânat mic fără cotă proprie; în linie, 10 pe zi pentru fiecare echipă. În rezervațiile regionale de vânătoare, numai în linie | Resolución din 9 martie 2026, BOPA nr. 56, punctele 3.1-3.4 și 3.6 |
| Insulele Baleare: Mallorca | Da | Nu | Pe terenurile de vânătoare, de la 12 octombrie 2026 la 31 ianuarie 2027, marțea, joia, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare; pe terenurile libere, până la 30 ianuarie, joia și sâmbăta | Fără cotă proprie; prin șoimărit, 2 piese de vânător pe zi în total | BOIB nr. 68, punctul 2.1 și anexele II și III |
| Insulele Baleare: Menorca | Da | Nu | De la 26 septembrie 2026 la 31 ianuarie 2027; cu pușca, marțea, joia, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare | Fără cotă proprie | BOIB nr. 83, punctul 1.1 și anexa III |
| Insulele Baleare: Ibiza | Nu | Nu | Nu se vânează | — | BOIB nr. 76, punctul 1.1 |
| Insulele Baleare: Formentera | Nu figurează printre speciile de vânat | Nu | Lista speciilor de vânat nu o menționează (și scrie „sezonul 2025/2026”), deși anexa III stabilește pentru „agachadiza”, pe terenurile libere, perioada de la 18 octombrie la 7 februarie | — | BOIB nr. 88, punctul 1.1 și anexa III |
| Insulele Canare | Nu | Nu | Nu se vânează | — | Orden din 15 iunie 2026, BOC nr. 126, articolul 2.b |
| Cantabria | Da | Nu | De la 12 octombrie 2026 la 31 ianuarie 2027; marțea, joia, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare. Numai la picior, cu cel mult 3 câini | 15 piese de vânător pe zi pentru toate păsările la un loc | Orden DES/07/2026, BOC nr. 49, articolele 4.5, 5.1 și 13 și anexa I |
| Cantabria: Rezervația Saja | Da, sub numele de „laguneja” | Nu | De la 29 octombrie 2026 la 31 ianuarie 2027, numai în partidele de vânătoare la sitarul de pădure din calendarul ordinului, cu permis pe lot. Ordinul fixează perioada până la 15 martie 2027, dar de la 2 februarie la 14 martie programează doar zile de „perreo”, în care nu se împușcă nicio piesă | 3 piese de vânător în total pentru sitarul de pădure, „laguneja” și porumbelul gulerat | Orden DES/09/2026, BOC nr. 60, articolele 2.1 și 8 și anexa III |
| Castilia-La Mancha | Nu | Nu | Nu se vânează: ambele sunt specii de vânat, dar ordinul le marchează ca specii care nu fac obiectul vânătorii | — | Orden 83/2026 din 9 iunie, DOCM nr. 110, articolul 1.1.b |
| Castilia și León | Da | Da | Din a patra duminică din octombrie (25 octombrie 2026) până în a patra duminică din ianuarie (24 ianuarie 2027); joia, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare | 3 becaține de vânător pe zi, socotind împreună becațina comună și becațina mică, pe terenurile al căror plan cinegetic prevede vânarea lor | Ley 4/2021 privind vânătoarea în Castilia și León, anexele I și II; Orden AGR/743/2026, BOCYL nr. 151, punctul întâi |
| Catalonia | Da, numai în Terres de l'Ebre și în trei zone private de vânătoare din Baix Empordà | Nu | De la 11 octombrie 2026 la 21 februarie 2027. Pe terenurile cu regim special, cel mult trei zile pe săptămână, plus sărbătorile care nu sunt locale, potrivit planului lor tehnic; pe terenurile de folosință comună, duminica și în sărbătorile care nu sunt locale | Fără cotă proprie; în Girona, fiecare vânător poartă un carnet de capturi și pune un sigiliu pe piciorul fiecărei becaține împușcate | Resolución ARP/2305/2026, DOGC nr. 9704, punctele 1.1, 1.3, 2.1.2, 2.1.5, 3.1.1.1 și 3.1.1.3 |
| Comunitatea Madrid | Nu | Nu | Nu se vânează | — | Orden 2511/2026 din 25 iunie, BOCM nr. 159, articolul 2 |
| Comunitatea Valenciană | Da, ca pasăre acvatică | Da, ca pasăre acvatică | Pe terenurile de vânătoare și în zonele de vânătoare controlată cu păsări acvatice, de la 12 octombrie 2026 la 14 februarie 2027 (rezoluția scrie „12 octombrie 2025”, dar Orden 13/2022 fixează deschiderea la 12 octombrie); în El Hondo, Salinas de Santa Pola și El Hondo de Amorós, de la 1 noiembrie, iar în Albufera, potrivit calendarului fiecărui teren de vânătoare. În zonele comune, numai prin șoimărit, de la 12 octombrie 2026 la 3 ianuarie 2027 | Fără cotă proprie | Resolución din 22 iunie 2026, DOGV nr. 10393, capitolul I, punctul 2, și capitolul II, secțiunea întâi, punctul 3; Orden 13/2022, DOGV nr. 9403, articolele 2.1.b și 10 |
| Extremadura | Da | Nu | De la 12 octombrie 2026 la 6 ianuarie 2027, la picior, în linie și la goană („gancho”), din post fix și prin șoimărit. Pe terenurile private, joia, vinerea, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare; pe cele sociale, joia, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare; prin șoimărit, în toate zilele | Fără cotă proprie | Resolución din 23 martie 2026, DOE nr. 60; tabelul perioadelor de vânătoare 2026/2027, corectat în DOE nr. 62 |
| Galicia | Nu | Nu | Nu se vânează: niciuna dintre ele nu figurează printre speciile care pot fi vânate | — | Resolución din 13 mai 2026, DOG nr. 91, articolul 16.1 |
| La Rioja | Nu | Nu | Nu se vânează | — | Orden AGM/33/2026 din 1 iulie, BOR nr. 126, articolul 1 |
| Navarra | Da | Nu | De la 1 noiembrie 2026 la 31 ianuarie 2027; joia, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare | Fără cotă proprie | Orden Foral 195E/2026 din 23 iunie, BON nr. 134, articolul 15.1 |
| Țara Bascilor: Álava | Da | Nu: interzisă temporar | De la 12 octombrie 2026 la 31 ianuarie 2027; joia, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare, numai pe terenurile de vânătoare, pentru că terenurile de folosință comună sunt închise vânătorii | Fără cotă proprie | Orden Foral 225/2026, BOTHA nr. 84, articolele 1.1 și 3 |
| Țara Bascilor: Bizkaia | Da | Da | De la 12 octombrie 2026 la 31 ianuarie 2027, în toate zilele | 30 de păsări migratoare de persoană pe zi, pentru toate speciile migratoare la un loc | Orden Foral 4194/2026, BOB nr. 129, articolele 4, 36 și 37 |
| Țara Bascilor: Gipuzkoa | Da | Da | De la 12 octombrie 2026 la 31 ianuarie 2027, în toate zilele | Fără cotă proprie | Orden Foral 582/2026, BOG nr. 133, articolele 1.1 și 2.2.a |
| Regiunea Murcia | Nu | Nu | Nu se vânează | — | Ordinul privind perioadele de vânătoare din sezonul 2026/2027, BORM nr. 98, articolul 2 |
Datele din tabel nu înlocuiesc ordinul sau rezoluția în vigoare a fiecărei comunități și nici planul tehnic al fiecărui teren de vânătoare, care stabilesc zilele, cotele și modalitățile. Înainte de a ieși la vânătoare, verifică norma comunității autonome în care vânezi și autorizația terenului.
Potrivit manualului pentru examenul de vânător din Castilia și León, becațina comună se vânează cu arme și cu păsări de pradă dresate (șoimărit), în trei modalități de vânătoare la vânatul mic: la picior („al salto”), în modalitatea „a rabo” și în linie („en mano”). Manualul de vânătoare al Guvernului Basc precizează că se vânează la picior, cu ajutorul câinilor de aret, pe pășuni și pajiști cu bălți, și că în Țara Bascilor este vânată doar ocazional, mai ales în zonele inundate, în timp ce se vânează o altă specie.
Surse și data revizuirii
Revizuirea editorială și consultarea surselor: 24 octombrie 2026. Normele descrise sunt cele spaniole și cele europene aplicabile în Spania; cifrele de populație sunt cele mai recente publicate.
- SEO/BirdLife — Guía de aves: Agachadiza común
- SEO/BirdLife — Guía de aves: Agachadiza chica și Agachadiza real
- SEO/BirdLife — Libro Rojo de las Aves de España (2021)
- Junta de Castilla y León — Temario del examen del cazador (v. 2024), punctele 2.2.7 și 2.2.8
- Guvernul Basc — Manual del cazador (2020), capitolul 4, fișele 14 și 15
- Javier Blasco-Zumeta și Gerd-Michael Heinze — Fauna de Pina de Ebro y su comarca. Aves: Lymnocryptes minimus (Aranzadi)
- British Trust for Ornithology — BirdFacts: becațina comună și becațina mică
- EURING — Lista europeană a recordurilor de longevitate (2023)
Întrebări frecvente despre becațina comună
Cum deosebești becațina comună de becațina mică?
Becațina comună este considerabil mai mare: măsoară 25-27 de centimetri și cântărește în medie 108 grame, față de 17-19 centimetri și 59 de grame la becațina mică. Ciocul ei este proporțional mai lung și are o dungă deschisă la culoare pe mijlocul creștetului, pe care becațina mică nu o are: aceasta are în schimb o dungă dublă deschisă la culoare deasupra ochiului. În zbor, becațina comună își arată coada de un ton ocru-roșcat, în timp ce coada becaținei mici este brună și în formă de pană. Pe teren, cel mai util este felul în care se ridică: becațina comună pornește brusc și zboară în zigzag, scoțând un „catch” aspru; becațina mică nu se ridică de obicei până nu ajungi aproape să o calci și face un zbor scurt, drept și aproape mereu mut, după care se așază din nou.
Ce alte nume are becațina comună?
Cel mai cunoscut printre vânătorii spanioli este „becacina”, iar manualul pentru examenul de vânător din Castilia și León consemnează și „becarón”, „becardón”, „agachadera”, „agachona”, „pájaro berria”, „gacha” și „pitorrilla”; cel al Guvernului Basc adaugă „percaza”. În catalană se numește „becadell comú”; în galiciană, „aguaneta cabra”, iar în bască, „istingor arrunta”.
Cum recunoști becațina comună în zbor?
După pornirea bruscă și zborul rapid, în zigzag, după coada de un ton ocru-roșcat și după voce: când se ridică scoate un „catch” sau „ca-atch” aspru, pe care îl repetă în zbor. Uneori se înalță mult, descriind un cerc larg, și aterizează lăsându-se să cadă ca o piatră.
Cuibărește becațina comună în Spania?
Da, dar foarte puțin. Marea majoritate a becaținelor care se văd în Spania sunt păsări de pasaj și oaspeți de iarnă, venite mai ales din Scandinavia și din centrul Europei. Ca specie cuibăritoare este cunoscută mai ales din câteva pajiști umede din zona montană de altitudine medie a Sistemului Central, în Ávila, și din sudul provinciei Ourense: recensământul din 2009 a estimat 69-118 perechi, iar datele din 2010-2021 indică, în cel mai bun caz, circa 90-120 de perechi în Ávila și 12-19 în Ourense. De aceea, Cartea Roșie a păsărilor din Spania din 2021 o consideră „în pericol” ca specie cuibăritoare.
Cât trăiește o becațină comună?
Speranța de viață tipică a unei becaține comune care ajunge la vârsta reproducerii este de 3 ani, potrivit British Trust for Ornithology, care indică drept maxim în Regatul Unit 16 ani și 19 zile. Recordul european cunoscut prin inelare este de 22 de ani și 3 luni, al unei becaține din programul german de inelare, găsite ucise de un foc de armă, iar al doilea cel mai longeviv exemplar din lista EURING din 2023, din programul suedez, a trăit 16 ani și 3 luni și a fost împușcat.
Este protejată becațina comună?
Nu la nivelul întregii Spanii: nu figurează pe lista speciilor sălbatice în regim de protecție specială și nici în Catalogul spaniol al speciilor amenințate și este specie de vânat. Însă în Galicia populația ei cuibăritoare este încadrată „în pericol de dispariție” în catalogul galician al speciilor amenințate, iar Cartea Roșie a păsărilor din Spania din 2021 o încadrează „în pericol” ca specie cuibăritoare și la „preocupare minimă” ca oaspete de iarnă. În plus, nu poate fi vândută: nu figurează pe lista speciilor care pot fi comercializate.
Unde și când se poate vâna becațina comună în Spania în sezonul 2026-2027?
Depinde de fiecare comunitate autonomă. La 24 octombrie 2026, becațina comună figurează pe lista statului spaniol a speciilor care pot fi vânate (Real Decreto 1095/1989, anexa I), iar fiecare comunitate decide dacă și în ce condiții se vânează (Ley 42/2007, articolul 65). Aceste date descriu legislația spaniolă, nu legislația română. Se vânează în zece comunități: Andaluzia (cu excepția provinciei Almería), Asturias, Insulele Baleare (numai Mallorca și Menorca), Cantabria, Castilia și León, Catalonia (numai în Terres de l'Ebre și în trei zone private de vânătoare din Baix Empordà), Comunitatea Valenciană, Extremadura, Navarra și Țara Bascilor, de cele mai multe ori din octombrie până la sfârșitul lui ianuarie. Nu se vânează în Aragon, Insulele Canare, Castilia-La Mancha, Comunitatea Madrid, Galicia, La Rioja și Regiunea Murcia. Aproape niciun ordin nu îi stabilește o cotă proprie: Castilia și León limitează recolta la 3 becaține de vânător pe zi, socotind împreună becațina comună și becațina mică.
Alte specii din aceeași grupă
Grupă: Limicole și păsări de stepă
- Becațina mică (Lymnocryptes minimus)
- Dropia (Otis tarda)
- Pterocles alchata (Pterocles alchata)
- Pterocles orientalis (Pterocles orientalis)
- Sitarul de pădure (Scolopax rusticola)
- Spârcaciul (Tetrax tetrax)