Sitar de pădure camuflat printre frunze umede într-o pădure cu subarboret

Specii de vânat: Sitarul de pădure

Sitarul de pădure (Scolopax rusticola), menționat în articol și ca „chocha perdiz” sau „agachadiza perdiz”, este o pasăre limicolă din familia Scolopacidae. În vânatul mic din Spania este foarte respectat datorită camuflajului și agilității sale.

Sitar de pădure din profil, cu cioc lung și penaj brun pestriț

Identificare

Are dimensiuni medii, de 34-36 cm, și poate cântări între 300 și 350 g. Penajul este brun, pestriț și cu dungi transversale, ceea ce îl ajută să se confunde cu frunzișul pădurii.

Ciocul este lung și brun, mai închis la vârf și mai deschis la bază. Picioarele sunt gri-brune, iar coada este brun-negricioasă, cu margini roșiatice.

Pădure umedă cu poieni și subarboret folosită de sitarul de pădure iarna

Distribuție și habitat

Se reproduce în Europa centrală și nordică, inclusiv în Marea Britanie, și într-o fâșie largă a Asiei. În Peninsula Iberică este în principal specie de pasaj și iernare, cu o mică populație cuibăritoare în munții Pirinei și Cantabrici.

Pentru cuibărit preferă păduri umede cu poieni și acoperire bună de subarboret. Iarna folosește păduri și zone montane cu multă vegetație deasă, precum și pajiști.

Sitar de pădure hrănindu-se în sol umed cu ciocul lung printre frunze

Alimentație

Hrana provine mai ales din sol, iar râmele reprezintă componenta principală. Își introduce ciocul flexibil în noroi pentru a prinde prada de sub pământ.

Își completează dieta cu larve de insecte, gândaci mici, lăstari verzi sau semințe găsite pe sol.

Cuib de sitar de pădure pe solul pădurii, cu ouă pătate și frunze uscate

Reproducere

Cuibul este simplu, o adâncitură mică în solul pădurii, căptușită cu mușchi și frunze uscate. Femela depune de obicei patru ouă crem cu pete maronii.

Dacă prima pontă se pierde, femela poate face o a doua. Puii sunt nidifugi și părăsesc cuibul la câteva ore după eclozare.

Sitar de pădure ridicându-se în zbor din vegetația deasă a pădurii

Comportament

Este o pasăre foarte sfioasă și greu de observat. Se ascunde bine în vegetație, iar când se ridică produce sunetul tipic al aripilor.

Activitatea principală are loc la amurg, când străbate subarboretul și caută hrană printre frunze sau în sol. De obicei este solitară, deși poate apărea în perechi sau grupuri mici.

Câine de aret oprit într-o pădure de iarnă potrivită pentru vânătoarea de sitar

Măsuri de management cinegetic

În Spania este o specie cinegetică vânată în lunile de iarnă. Articolul arată că se vânează exclusiv la picior, cu câini de aret.

Cotele sunt stricte pentru a garanta sustenabilitatea. În multe regiuni se acordă doar trei sitari pe zi și pe vânător.

Întrebări frecvente despre sitarul de pădure

Ce este sitarul de pădure?

Sitarul de pădure (Scolopax rusticola) este o pasăre limicolă din familia Scolopacidae și o specie apreciată în vânatul mic din Spania.

Cum se identifică?

Are 34-36 cm, cântărește aproximativ 300-350 g, are penaj brun pestriț, cioc lung brun, picioare gri-brune și coadă brun-negricioasă cu margini roșiatice.

Unde trăiește în Peninsula Iberică?

În Peninsula Iberică este pasăre de pasaj și de iernare, cu o mică populație cuibăritoare în munții Pirinei și Cantabrici.

Cu ce se hrănește?

Hrana principală este râma, prinsă cu ciocul lung introdus în noroi. Poate consuma și larve de insecte, gândaci mici, lăstari sau semințe.

Cum se gestionează cinegetic?

Se vânează iarna, la picior, cu câini de aret. Articolul amintește cotele stricte necesare pentru sustenabilitate.