Specii de vânat: Iepurele de piornal
Iepurele de piornal sau iepurele cantabric (Lepus castroviejoi) este una dintre speciile exclusive ale Peninsulei Iberice. Acest lagomorf din familia Leporidae este endemic în Cordiliera Cantabrică și a fost descoperit relativ recent, în 1976, de biologul Fernando Palacios.
Identificare
Mărimea iepurelui de piornal este intermediară între iepurele iberic și cel european. Poate cântări până la 3 kg. Blana este vizibilă, mai ales banda facială alb-gri care merge de la ochi spre gât.
Ca la iepurele iberic, burta albă contrastează cu restul corpului brun. Picioarele sunt brune și nu au pata albă anterioară a iepurelui iberic.
Se diferențiază și prin urechile mai scurte, adaptate pentru a reduce pierderea de căldură în climă rece. Au vârfuri negre, iar coada este albă pe laterale, cu o bandă neagră marcată pe partea superioară.
Distribuție și habitat
Este endemic în Cordiliera Cantabrică. Se întinde de la Peña Labra, la limitele Cantabriei și Palenciei, până la Los Ancares, la limitele Leónului și Lugo. Deși aria este redusă, este abundent în zonele unde apare.
Trăiește doar în zone montane între 1.000 și 1.900 m altitudine. Preferă pășuni intercalate cu piornale, ericacee, aulagares, tojales și păduri de foioase.
Alimentație
Dieta erbivoră variază după anotimpurile de pe culmile cantabrice. Primăvara și vara consumă plante ierboase, graminee și leguminoase fragede din pășunile montane.
Toamna și iarna, când zăpada acoperă pășunile, dieta devine mai lemnoasă. Consumă lăstari fragezi de piorno, scoarță de arbuști, frunze persistente și fructe căzute de afin.
Reproducere
Perioada de reproducere este prelungită față de alte specii de iepuri. La iepurele de piornal reproducerea este sezonieră, din aprilie până în septembrie, fiind condiționată de clima montană extremă și de disponibilitatea hranei.
La o fătare apar unu-trei pui, iar o femelă matură poate avea două-trei fătări pe an. Gestația durează 42 de zile. Puii se nasc cu blană și cu ochii deschiși, fiind nidifugi.
Comportament
Are obiceiuri pronunțat nocturne și crepusculare. Ziua stă culcat în mici depresiuni săpate în sol, protejat de ramurile dense ale tufărișurilor și piornalelor.
Se bazează puternic pe camuflaj. Rămâne nemișcat în culcuș chiar dacă pericolul trece la câțiva centimetri. Când pericolul este iminent, pornește cu viteză mare în susul versantului.
Nu hibernează ca alți mamiferi montani și nu își schimbă blana în alb. Dacă ninsorile sunt foarte severe pe culmi, coboară spre zone mai joase de versant.
Măsuri de management cinegetic
Iepurele de piornal se află într-o situație de vulnerabilitate extremă din cauza izolării populațiilor și a ariei reduse. Statutul său cinegetic este complex, iar în prezent vânătoarea este interzisă. Pentru că poate fi confundat cu iepurele iberic sau european în fondurile de vânat mic, articolul îi invită pe vânători să învețe să îl distingă și să evite doborârea accidentală.
Întrebări frecvente despre iepurele de piornal
Ce este iepurele de piornal?
Iepurele de piornal sau iepurele cantabric (Lepus castroviejoi) este un lagomorf endemic în Cordiliera Cantabrică, descris în 1976 de Fernando Palacios.
Cum se identifică?
Are mărime intermediară între iepurele iberic și cel european, poate cântări până la 3 kg, are bandă facială alb-gri, burtă albă, picioare brune și urechi mai scurte cu vârfuri negre.
Unde trăiește?
Trăiește în Cordiliera Cantabrică, de la Peña Labra până la Los Ancares, în zone montane de 1.000-1.900 m cu pășuni, piornale, ericacee și păduri de foioase.
Cu ce se hrănește?
Primăvara și vara consumă plante ierboase, graminee și leguminoase; toamna și iarna lăstari de piorno, scoarță de arbuști, frunze persistente și afine căzute.
Cum se comportă?
Este nocturn și crepuscular, ziua stă în culcușuri superficiale sub tufăriș dens și, la pericol iminent, fuge rapid în susul versantului.
Se poate vâna?
Articolul indică faptul că, din cauza vulnerabilității și a ariei reduse, vânătoarea este interzisă și trebuie evitată confundarea cu alți iepuri.