Specii de Vânătoare: Capra Neagră, Regina Munților Înalți
Capra neagră este un animal cu abilități și îndemânare deosebită în deplasarea printre râpe și stânci. Este, de asemenea, una dintre speciile considerate o adevărată provocare pentru vânători datorită inteligenței, precauției și condiției fizice excelente. Aceeași condiție fizică bună este așteptată și de la vânătorii care doresc să le învingă în zonele montane.
Identificare
Capra neagră este recunoscută ca un bovid de talie mică și foarte zvelt. Corpul său are o culoare aproape uniformă, cu excepția liniei longitudinale de o culoare mai intensă pe spate. Alte variații de culoare notabile sunt pata întunecată din jurul ochilor, ca o mască, și faptul că capul și gâtul sunt mai deschise la culoare decât restul corpului.
Atât masculii cât și femelele au coarne în formă de cârlig. La masculi, coarnele sunt mai groase iar cârligul are un vârf mai închis.
Masculii sunt mai grei decât femelele, primii putând cântări între 30 și 55 kg. În timp ce femelele între 23 și 40 kg. Mărimea lor este similară cu cea a unei capre, putând măsura în înălțime între 65 și 83 cm și în lungime între 100 și 130 cm. Cu toate acestea, dimensiunea lor este influențată atât de densitate cât și de sărăcirea habitatului.
Distribuție și habitat
Capra neagră locuiește în majoritatea lanțurilor muntoase din Europa, deși trăiește și în locuri precum Noua Zeelandă. Există două nuclee de populație în Peninsula Iberică care corespund la două subspecii, acestea fiind cea cantabrică și cea pirineană.
Din acest animal se cunosc în prezent zece subspecii care variază în caracteristicile fizice în funcție de zonele montane unde trăiesc. Este un animal tipic etajului subalpin care, din cauza defrișării munților, și-a pierdut teritoriul.
Obișnuiește să se deplaseze pe limita superioară a pădurii și pășunile supraforestiere. La venirea verii, urcă la altitudini maxime, cât mai departe de prezența umană. Pentru iarnă, rămân la limitele superioare ale pădurii. Zonele lor preferate sunt pantele stâncoase, cele unde zăpada se acumulează puțin.
Alimentație
Acest animal este erbivor, așa că mănâncă o mare varietate de vegetație precum iarbă, muguri, plante, frunze, scoarță și mușchi. Alimentația sa variază în funcție de sezonul anului.
Vara, preferă să se hrănească cu iarbă și plante care cresc în zonele înalte. Dar iarna, se hrănesc cu scoarță, conifere și ace de copaci. Deși sunt animale diurne, pot căuta hrană în nopțile cu lună plină.
Reproducere
Perioada de gestație a femelelor este de cinci luni, și nasc în jurul lunilor mai și iunie. Este obișnuit să se nască doar un singur ied, iar femelele pot naște de la vârsta de trei ani. Ele vor rămâne fertile până la 18 ani.
În acele populații care sunt puțin dense, s-au văzut cazuri în care perioada de fertilitate a femelei se devansează. Pe lângă densitatea populației, variațiile climatice interanuale influențează acest aspect.
Comportament
Sunt animale care trăiesc în grup, dar mărimea acestora va depinde din nou de densitatea populației lor, condițiile de mediu și disponibilitatea hranei.
Mamele și puii împărtășesc o legătură foarte strânsă în primii doi ani de viață. După aceea, masculii sunt de obicei separați de femele, cu excepția lunii noiembrie, când intră în perioada de rut.
Pentru restul anului, masculii obișnuiesc să fie solitari sau să conviețuiască în grupuri doar de masculi, sau mixte. În timpul perioadei de rut, masculii dominanți pot fi teritoriali, apărând de alți masculi haremurile cu mai multe femele pe care le-au creat.
Nu au prădători mari în Pirinei, singurii lor prădători fiind animale precum vulturul regal sau rareori vulpea. În alte locuri unde aceștia abundă, prădătorii lor sunt animale precum râsul eurasiatic, lupul sau ursul brun.
Măsuri de gestiune cinegetică
Se estimează că populația globală a caprei negre pirineene se ridică la 50.000 de exemplare, și la 15.000 cea a caprei negre cantabrice. Capra neagră este o specie cinegetică în Spania.
Cu toate acestea, în Navarra capra neagră pirineană este clasificată ca specie "vulnerabilă", din cauza numărului scăzut de exemplare. Un nivel de vânătoare reglementat și rezonabil este adecvat pentru a asigura conservarea sa.