Ce îți trebuie la vânătoarea la dibuit a căpriorului

Pentru vânătoarea la dibuit a căpriorului ai nevoie de haine silențioase în straturi, în culori stinse, de bocanci ușori și impermeabili, de un binoclu bun, de o carabină ușoară cu închizător glisant și lunetă, într-un calibru mediu, de un băț de tragere și de actele în regulă: licența de vânătoare, licența de arme de tip D, asigurarea obligatorie și autorizația fondului de vânătoare.

Normele citate în articol sunt cele din Spania. Nu este o prezentare a legislației românești.

La vânătoarea la dibuit, în spaniolă rececho, cauți căpriorul pe jos și te apropii de el fără să te descopere, până ai un foc sigur. Fiecare piesă din echipament trebuie să te ajute să-l vezi înainte să te vadă el, să te miști fără zgomot și să tragi bine.

Cum pregătești vânătoarea la dibuit a căpriorului

Căpriorul se mișcă mai ales în zori și la amurg, când iese la hrană în luminișuri, pajiști și la marginea pădurii. Fii la locul de vânătoare cât e încă întuneric, așază-te într-un punct înalt cu vizibilitate bună și începe să cauți cu privirea de cum deosebești animalele. Nu trage până nu e destulă lumină ca să recunoști bine exemplarul.

Orele de vânătoare le stabilește fiecare comunitate autonomă. În Cantabria, vânătoarea la dibuit se face de la o oră înainte de răsăritul soarelui până la o oră după apus (Orden DES/07/2026, articolul 5.4), iar Castilia și León stabilește același interval pentru vânătoare, cu excepția pândei la vânatul mare (Ley 4/2021, articolul 50).

Căpriorul te descoperă mai repede după miros decât după vedere. Înaintează cu vântul din față sau din lateral și verifică-l des cu un indicator de vânt, un flacon din care sufli un nor de pulbere fină. În zori, aerul rece coboară de obicei pe versanți și urcă din nou când soarele îi încălzește: ține cont de asta când alegi pe unde intri.

Mergi încet și stai pe loc mai mult decât mergi. Folosește relieful și vegetația ca să te acoperi, nu te profila pe cer pe creste și calcă acolo unde nu sunt crengi uscate sau pietre desprinse. Dacă căpriorul ridică capul și se uită spre tine, rămâi nemișcat până începe din nou să pască; dacă latră, te-a descoperit.

Perioadele de vânătoare la dibuit diferă în funcție de comunitate, de sex și de modalitate, iar în unele comunități se vânează întotdeauna cu un paznic: în Asturias, vânătoarea la dibuit o practică „un singur vânător, însoțit de paznic” (dispoziția generală privind perioadele de vânătoare 2026–2027, punctul 2.1.1). Perioadele din comunitatea ta le găsești în fișa căpriorului, unde vezi și cum deosebești masculul de femelă.

Haine și încălțăminte pentru dibuit

Cele mai bune haine pentru vânătoarea la dibuit a căpriorului sunt cele care nu fac zgomot, nu lucesc și te lasă să-ți reglezi căldura. Îmbracă-te în straturi:

• Primul strat: tricou din lână merinos sau din material tehnic respirabil, care elimină transpirația din mers.
• Stratul de mijloc: fleece sau pulover de lână, care țin de cald și aproape nu foșnesc.
• Stratul exterior: geacă și pantaloni din lână sau din țesătură periată, moi la atingere, care nu foșnesc la contactul cu crengile sau între ele.

Evită bumbacul, care absoarbe transpirația și roua și te lasă înfrigurat și ud de cum te oprești, și catifeaua reiată, care foșnește când se freacă un crac de altul. Nu sunt bune nici țesăturile netede și rigide, ca nailonul multor pelerine de ploaie: înainte să cumperi o haină, freacă mâneca de șold și ascultă. Pentru ploaie, ia în rucsac o pelerină cu exteriorul periat.

Alege culori stinse, care se confundă cu pădurea: maro, verde și gri, uni sau în model de camuflaj. Evită albul și culorile vii și acoperă-ți și mâinile, și fața cu mănuși subțiri și un fular tubular sau o plasă, pentru că pielea lucește în soare. Vesta reflectorizantă cerută la goane nu este obligatorie la vânătoarea la dibuit în Cantabria și nici în Castilia și León (Orden DES/07/2026, articolul 18.1; Ley 4/2021, articolul 40.4). Dacă vânezi în altă comunitate, verifică în ordinul ei privind perioadele de vânătoare.

Ca încălțăminte, bocanci ușori cu carâmb mediu, impermeabili și respirabili, cu talpă de cauciuc care să țină pe piatră și să nu bocănească la pășire. În diminețile de primăvară și de vară, iarba și tufișurile sunt ude de rouă, iar fără o membrană impermeabilă vei avea picioarele ude leoarcă după prima oră. Rodează bocancii înainte de sezon și poartă-i cu șosete de lână.

Binoclu, telemetru și lunetă

Te vei uita mai mult prin binoclu decât prin lunetă: cu el găsești căpriorul, hotărăști dacă e exemplarul pe care ai voie să-l vânezi și îți plănuiești apropierea. Un binoclu 8 × 42 sau 10 × 42 echilibrează mărirea, luminozitatea și greutatea. Cel cu mărire de 8 tremură mai puțin și e mai bun în pădurea deasă, iar cel cu mărire de 10, în zonele deschise. Să fie impermeabil și îmbrăcat în cauciuc, iar tu să-l porți într-un ham de piept, ca să nu se lovească și să nu se legene.

Pentru lumina slabă din zori și de la amurg, uită-te la indicele crepuscular, rădăcina pătrată a produsului dintre mărire și diametrul obiectivului: un 8 × 42 are 18,3, iar un 10 × 42, 20,5. Un telemetru, separat sau integrat în binoclu, îți dă distanța exactă. În teren e ușor să greșești cu 50 de metri, iar la distanțe mari o asemenea greșeală ajunge ca să ratezi sau să rănești.

Pe armă montează o lunetă variabilă luminoasă, de exemplu 2,5–10 × 50 sau 3–12 × 56, cu reticul fin. Cu mărire mică ai câmp vizual pentru un foc rapid în pădure; cu mărire mare, precizie pe o pajiște deschisă. În Spania, ca să ai o lunetă pentru o armă de vânat mare îți trebuie licența de tip D, pe care trebuie s-o arăți la cumpărare (Reglamento de Armas, articolul 100.6). Lunetele de noapte și cele cu termoviziune nu sunt pentru vânătoarea la dibuit: Ley 42/2007 trece printre mijloacele interzise lunetele cu convertor sau amplificator electronic de imagine pentru tragerea pe timp de noapte (anexa VII), iar Castilia și León le interzice explicit și pe cele cu termoviziune (Ley 4/2021, articolul 34).

Dacă vânezi în zone deschise sau te interesează trofeul, o lunetă de observare cu mărire de 20–60 și un trepied mic te lasă să apreciezi coarnele de departe, fără să te apropii. Este opțională: cântărește și ocupă loc, iar în pădurea deasă aproape că n-o vei folosi.

Armă, calibru și muniție pentru căprior

La vânătoarea la dibuit, cea mai folosită armă este o carabină ușoară cu repetiție manuală și închizător glisant. Este simplă și fiabilă, se reîncarcă fără zgomot și este de obicei foarte precisă. Caută una pe care s-o poți purta ore întregi pe umăr, de vreo 3,5–4 kilograme cu luneta montată, și cu un pat care să nu se lovească de pietre.

Pentru căprior ajunge un calibru mediu, cu recul mic. Cele mai obișnuite sunt .243 Winchester, 6,5 × 55, 6,5 Creedmoor, 7 × 64, .270 Winchester și .308 Winchester. Dacă ai deja un .30-06 sau un magnum pentru cerb ori mistreț, merge și acesta, dar va avea recul mai mare și va strica mai multă carne la un vânat atât de mic. Un .22 cu percuție inelară nu este un calibru pentru căprior: rănește fără să doboare, iar Reglamento de Armas din Spania îl încadrează în categoria 3.ª, a armelor de tir sportiv, nu printre armele lungi ghintuite pentru vânat mare, care sunt în categoria 2.ª (articolul 3).

Glonțul contează la fel de mult ca și calibrul. Folosește un glonț de vânătoare expansiv, gândit pentru vânat de talie medie, care să se deschidă fără să se dezintegreze: gloanțele de tir sportiv nu se expandează, iar cele pentru dăunători se fragmentează prea mult. Când găsești o muniție care grupează bine din arma ta, n-o schimba fără să reglezi din nou luneta.

Reglează luneta ca să lovească în centru la 100 de metri, află cât coboară glonțul la 150 și la 200 de metri și exersează în poligon de pe același sprijin pe care îl vei folosi în teren. Trage doar de la distanța de la care nimerești mereu zona vitală a căpriorului. Dacă nu ești sigur, apropie-te mai mult sau lasă ocazia să treacă: apropierea servește tocmai ca să nu fii nevoit să tragi de departe.

Bățul de tragere sau trepiedul

La vânătoarea la dibuit aproape niciodată nu găsești un sprijin natural la înălțimea potrivită, iar focul tras în picioare, fără sprijin, este cel mai ușor mod de a răni un căprior. Ia întotdeauna un sprijin:

• Băț de dibuit sau monopied: ușor, te ajută la mers pe pante, dar oprește doar mișcarea pe verticală a armei.
• Bipied: mai stabil, se deschide într-o clipă și merge în picioare sau din șezut.
• Trepied: cel mai stabil; cele pliabile din trei segmente cântăresc doar puțin mai mult decât un băț.

Alege unul cu vârfuri de cauciuc și îmbinări care să nu țăcăne la deschidere și exersează cu el înainte de sezon: focul se pregătește așezând sprijinul încet, fără mișcări bruște. Dacă tragi culcat, rucsacul îți servește drept sprijin pentru armă.

Rucsacul și accesoriile

Pentru o dimineață de vânătoare la dibuit ajunge un rucsac mic, de 20–30 de litri, dintr-un material silențios și care să nu se miște la mers. În el:

• Briceag sau cuțit bine ascuțit, mănuși de unică folosință și pungi, ca să pregătești vânatul.
• Frânghie sau ham de târât, ca să-l scoți din pădure.
• Lanternă frontală, pentru drumul dus-întors pe întuneric.
• Spray împotriva insectelor: primăvara și vara sunt căpușe în pădure.
• Bandă adezivă, ca să acoperi gura țevii și să nu intre noroi sau apă.
• Șervețele de hârtie, ca să marchezi urma de sânge dacă trebuie să urmărești vânatul, și o lavetă din microfibră pentru curățat optica.
• Apă, ceva de mâncare care să nu foșnească la desfăcut și o trusă de prim ajutor.
• Telefonul cu bateria încărcată și harta fondului de vânătoare descărcată.

Ca să-ți completezi echipamentul, trece în revistă accesoriile indispensabile de vânătoare.

Documentele pe care trebuie să le ai la tine

Înainte să pleci, verifică dacă ai valabile toate aceste documente:

• Licența de vânătoare (licencia de caza). O eliberează fiecare comunitate autonomă. Cea din Castilia și León, de exemplu, atestă că ai promovat examenul de vânător sau ești scutit de el și că ai plătit taxele (Ley 4/2021, articolul 13). O cere pentru vânătoare și legea națională a vânătorii (Ley 1/1970, articolul 3.1).
• Licența de arme de tip D și certificatul armei. Carabina pentru vânat mare este o armă din categoria 2.ª, 2 și are nevoie de licența D, valabilă cinci ani, care acoperă până la cinci carabine; o eliberează Guardia Civil din provincia în care locuiești (Reglamento de Armas, articolele 96.4 și 100). Fiecare armă are certificatul ei de proprietate, guía de pertenencia (articolul 88).
• Asigurarea obligatorie de răspundere civilă a vânătorului. Orice vânător cu armă trebuie s-o aibă cât timp vânează, iar fără ea nu primește licența de vânătoare. Acoperă vătămările persoanelor până la 90.151,82 de euro pentru fiecare victimă, iar acoperirea o poți extinde voluntar (Reglamento del Seguro de Responsabilidad Civil del Cazador, articolele 1.2, 3 și 4).
• Autorizația fondului de vânătoare sau permisul rezervației. În Castilia și León trebuie să ai la tine actul de identitate și autorizația scrisă a titularului fondului de vânătoare, cu speciile, modalitățile, cotele și zilele de vânătoare, sau permisul de vânătoare eliberat de rezervație, dacă vânezi într-o rezervație regională; le poți avea pe hârtie sau în telefon (Ley 4/2021, articolul 12).
• Sigiliul (precinto). În Asturias și în Cantabria, fiecare căprior împușcat se marchează cu un sigiliu numerotat înainte de a fi mutat. În Asturias îl pune paznicul imediat după ce vânatul a fost doborât (dispoziția generală privind perioadele de vânătoare 2026–2027, punctul 8.7). În Cantabria îl poartă chiar vânătorul la vânătoarea la dibuit și se fixează la baza coarnelor masculului, între rozetă și prima ramură, sau în urechea femelei; titularul fondului de vânătoare îți dă în plus documentul de proveniență pentru transportul vânatului (Orden DES/07/2026, articolul 15).

Dacă vânezi în altă comunitate, întreabă-l pe titularul fondului de vânătoare ce autorizație îți dă și dacă vânatul se sigilează, pentru că diferă de la o comunitate la alta.

Siguranța la tragere

Un glonț de carabină ajunge mult mai departe decât vezi: dacă ratează sau trece prin căprior, poate zbura încă mai mulți kilometri. Înainte să apeși pe trăgaci, recapitulează aceste reguli:

• Identifică vânatul. Nu trage până nu recunoști specia și, dacă autorizația ta o cere, sexul și vârsta. În Castilia și León, să tragi fără să le fi recunoscut este interzis (Ley 4/2021, articolul 50).
• Uită-te ce e în spate. Trage numai dacă în spatele căpriorului e pământ care să oprească glonțul, niciodată într-un animal profilat pe cer pe o culme și niciodată spre drumuri, șosele sau case. Castilia și León interzice tragerea în direcția zonelor de siguranță, a localităților și a clădirilor, dacă pot fi atinse (articolul 30.3).
• Pe ceață nu se vânează. Castilia și León interzice vânătoarea cu arme când vizibilitatea e sub 250 de metri (articolul 40.1).
• Mânuiește arma cu grijă. Mergi cu camera cartușului goală și cu siguranța pusă și introdu cartușul doar când urmează să tragi. Descarcă arma înainte să treci peste garduri, să sari peste pâraie sau să urci în mașină. Reglamento de Armas cere să ai arma în orice moment sub control și interzice să o porți sau s-o folosești neglijent ori sub influența alcoolului sau a drogurilor (articolul 147); pe străzi, o porți demontată sau în husă (articolul 149.1).
• După foc. Urmărește cum reacționează căpriorul și locul exact unde stătea și așteaptă câteva minute înainte să te apropii. Dacă nu-l găsești, marchează locul, nu-l călca în picioare și anunță paznicul sau titularul fondului de vânătoare, ca să-l caute cu un câine de urmă. În Castilia și León, un vânat rănit la vânătoarea la dibuit poate fi căutat cu un câine de sânge de la sfârșitul vânătorii și pe tot parcursul zilei următoare (articolul 35.4). Cum urmărești urma explicăm în articolul despre urmărirea vânatului rănit.

Întrebări frecvente despre vânătoarea la dibuit a căpriorului