Acvila imperială iberică

Acvila imperială iberică (Aquila adalberti) este o pasăre răpitoare din familia Accipitridae, caracteristică Peninsulei Iberice. Refacerea populației este rezultatul deceniilor de conservare, însă specia are în continuare nevoie de protecție. Recunoașterea ei ajută la evitarea confuziilor cu alte acvile mari.

Ilustrații generate cu IA în scop educativ.

Identificare

Este o răpitoare mare, cu aripi late și cioc puternic. Adultul are penaj brun foarte închis, umeri albi, ceafa și părțile laterale ale capului deschise la culoare. Femelele sunt, de regulă, mai mari decât masculii.

Juvenilii sunt predominant brun-roșcați și dobândesc penajul adult prin năpârliri succesive. Culoarea se schimbă cu vârsta: prezența umerilor albi nu este un criteriu suficient pentru identificarea unui exemplar tânăr.

Răspândire și habitat

Cuibărește în Spania și Portugalia. În Spania ocupă mai ales centrul și sud-vestul peninsulei, fiind prezentă în Castilia și León, Madrid, Extremadura, Castilia-La Mancha și Andaluzia. Răspândirea sa nu trebuie limitată la câteva provincii în care era cunoscută în trecut.

Folosește păduri mediteraneene, pășuni cu stejari rari și păduri de pini aflate lângă zone deschise cu hrană. Are nevoie de arbori mari pentru cuibărit și de locuri liniștite. Programul de refacere din Andaluzia documentează extinderea recentă a populației în această regiune.

Alimentație

Iepurele de vizuină este prada principală. Capturează și păsări sau alte vertebrate și poate consuma cadavre. Abundența iepurilor influențează calitatea teritoriilor și succesul reproducerii.

Reproducere

Perechile construiesc cuiburi mari din crengi în arbori și pot păstra mai multe amplasamente alternative. Ponta cuprinde de obicei două sau trei ouă, depuse între sfârșitul iernii și primăvară.

Incubația durează aproximativ șase săptămâni. Puii rămân în cuib în jur de două luni și jumătate și continuă să depindă de adulți după primele zboruri.

Comportament

Adulții reproducători rămân, de regulă, legați de teritoriul lor pe tot parcursul anului. Tinerii trec printr-o perioadă de dispersie și pot parcurge distanțe mari înainte de a se stabili.

Observarea trebuie făcută de la distanță, fără apropierea de cuiburi și fără a determina păsările să își ia zborul.

Conservare și vânătoare

Este încadrată în categoria în pericol de dispariție în Catalogul spaniol al speciilor amenințate. Nu este o specie de interes cinegetic, iar vânătoarea ei este interzisă.

Conservarea necesită reducerea electrocutărilor pe liniile electrice periculoase, prevenirea folosirii ilegale a otrăvurilor și păstrarea habitatului și a populațiilor de iepuri. Prezența acvilelor pe un teren de vânătoare nu permite urmărirea sau capturarea lor.

Întrebări frecvente