Sturz de vâsc

Sturzul de vâsc (Turdus viscivorus) este cel mai mare dintre sturzii europeni și singurul care cuibărește în aproape toată Peninsula Iberică, potrivit ghidului păsărilor SEO/BirdLife. Este o pasăre brun-cenușie, cu pieptul albicios presărat cu pete închise groase, care se recunoaște în zbor după coada lungă și partea inferioară a aripii albe. Trăiește în Spania tot anul, iar iarna primește, în plus, păsări din Europa Centrală.

Ilustrații generate cu IA în scop educativ.

Identificare

Măsoară 26-29 de centimetri lungime și 42-47 de centimetri anvergură, potrivit ghidului păsărilor SEO/BirdLife, și cântărește în medie 125,9 grame, potrivit BirdFacts, baza de date a British Trust for Ornithology. Este mult mai corpolent decât sturzul cântător, mai alungit și mai drept când stă așezat, și ceva mai mare decât cocoșarul. Penajul are un aspect palid.

Trăsăturile care îl dau de gol sunt acestea:

• Părțile superioare brun-cenușii. De la gri la galben-roșcat uniform, potrivit manualului pentru examenul de vânător al guvernului Castilla y León (PDF, pag. 44).
• Părțile inferioare albicioase, cu pete închise groase. Petele sunt răspândite neregulat, iar de fiecare parte a pieptului se află o pată gri. Pe față prezintă un desen neregulat de pete gri, albe și negre, potrivit SEO/BirdLife.
• Subsuorile și partea inferioară a aripii albe. Se văd în zbor și, împreună cu coada, sunt cheia pentru a-l deosebi de ceilalți sturzi.
• Coada lungă, cu margine albă. Manualul guvernului Castilla y León amintește că coada cocoșarului „nu are margine albă”, spre deosebire de cea a sturzului de vâsc (PDF, pag. 45).
• Tinerii, intens pătați cu maro, ocru și alb pe tot penajul.

Strigătul său obișnuit este un hârâit sec, destul de strident și cu aspect mecanic, „zer-r-r-r-r”; strigătul de alarmă are același caracter, dar este mai rapid și mai nervos, iar cântecul este foarte melodios, asemănător cu al mierlei, deși mai rapid, mai repetitiv și mai melancolic, potrivit SEO/BirdLife. Zborul său este rapid și direct.

Cum se deosebește de sturzul cântător, de cocoșar și de sturzul viilor

• Sturzul cântător (Turdus philomelos). Este mult mai mic, cu spatele brun uniform și pieptul ocru-gălbui cu pete închise în formă de pană. În zbor arată subsuorile și partea inferioară a aripii galben-ruginii, nu albe.
• Cocoșarul (Turdus pilaris). Este ceva mai mic, cu capul și târtița gri, care contrastează cu spatele castaniu și coada negricioasă, și cu ciocul galben cu vârful închis. Arată și el partea inferioară a aripii albă, dar coada sa este mai scurtă și mai închisă și nu are margine albă.
• Sturzul viilor (Turdus iliacus). Este mult mai mic, cu o sprânceană deschisă foarte vizibilă și cu flancurile și partea inferioară a aripii roșu-cărămizii; petele de pe pieptul său formează dungi.

Datele din tabel provin din ghidurile păsărilor SEO/BirdLife pentru sturzul de vâsc, sturzul cântător, cocoșar și sturzul viilor și din manualul pentru examenul de vânător al guvernului Castilla y León.

Răspândire și habitat

În Peninsula Iberică este singurul sturz care cuibărește în aproape tot teritoriul: este rar doar în regiunile cele mai aride și despădurite, precum valea Ebrului, părți ale celor două Castilii, sudul Extremadurei, Levantul și valea Guadalquivirului, potrivit ghidului păsărilor SEO/BirdLife. Nu cuibărește în Baleare, în Canare, în Ceuta și nici în Melilla. Este mai abundent în jumătatea nordică decât în cea sudică și cuibărește de la nivelul mării până la 1.800 de metri, potrivit celui de-al III-lea Atlas al păsărilor cuibăritoare din Spania al SEO/BirdLife; arealul său pare să nu se fi schimbat în ultimii 20 de ani.

SEO/BirdLife estimează populația spaniolă la circa 1.660.000 de păsări, cu o tendință fluctuantă, dar moderat crescătoare, între 1998 și 2018. În Castilla y León cuibărește mai ales în zonele de munte, din nord și din sud, în tot felul de terenuri împădurite cu luminișuri, și atinge cele mai mari densități în plantațiile de pini, care i-au favorizat creșterea; este abundent și bine răspândit, potrivit manualului pentru examenul de vânător (PDF, pag. 44).

Preferă stejărișurile și pădurile de conifere, deși ocupă și pădurile de stejar verde și de stejar de plută și pășunile cu stejari răzleți. Cele mai bune densități se află în stejărișurile și pinetele de munte: se reproduce mai ales peste 1.000 de metri altitudine și ajunge până la 2.000 de metri în Sierra Nevada, potrivit SEO/BirdLife. Iarna coboară în locuri mai joase și mai puțin împădurite, precum pajiștile, terenurile cultivate și podișurile, și apare și în parcurile și grădinile mari din sate și orașe, potrivit manualului.

Hrănire

Se hrănește mai ales cu nevertebrate (insecte, melci, râme și păianjeni), care predomină în hrana sa primăvara și vara, și de asemenea cu fructe și semințe, potrivit SEO/BirdLife. Îi plac în mod deosebit bacele de vâsc din pădurile de conifere: de la acest obicei vine numele său științific, viscivorus, care înseamnă „mâncător de vâsc”.

Reproducere

Începe să construiască cuibul încă din februarie, sus, la bifurcația unui copac: femela îl face din material vegetal și din alte resturi, îl întărește cu noroi și adesea împodobește marginea, potrivit SEO/BirdLife. Ponta are loc în jurul lunii aprilie și cuprinde 3-5 ouă de un albăstrui sau verzui delicat, pe care femela le clocește timp de 12-15 zile; schimbul cu masculul a fost înregistrat, dar nu este considerat obișnuit. Ambii părinți hrănesc puii timp de 12-15 zile, iar tinerii mai depind de ei cel puțin două săptămâni după părăsirea cuibului. A doua și, uneori, a treia pontă în același sezon sunt frecvente. Manualul guvernului Castilla y León rezumă două ponte anuale de 3-5 ouă, clocite numai de femelă timp de două săptămâni, în cuiburi în formă de cupă așezate la bifurcațiile copacilor.

Recordul de longevitate cunoscut din inelare în Regatul Unit este de 11 ani, 4 luni și 9 zile, stabilit în 1982, potrivit BirdFacts, baza de date a British Trust for Ornithology, care dă o durată de viață obișnuită de circa 3 ani pentru păsările care ajung adulte.

Comportament

Este o pasăre destul de sperioasă și neîncrezătoare, care se adăpostește în copaci și în tufe, și foarte gregară tot anul, cu stoluri însemnate iarna, potrivit manualului pentru examenul de vânător (PDF, pag. 44). Printre numele sale populare spaniole, manualul consemnează charla, charra, zurzala, duruzala, pajarita zorra și aviloria.

Zborul său este rapid și direct, iar cântecul său, foarte melodios, amintește de al mierlei, potrivit SEO/BirdLife. Iarna se mișcă pe terenuri mai deschise și mai puțin împădurite, precum pajiștile, terenurile cultivate și podișurile, unde se adună în stoluri, potrivit manualului.

Migrație

Populația iberică este în esență sedentară, deși păsările care cuibăresc la munte fac deplasări altitudinale și coboară iarna pe terenuri deschise, potrivit manualului pentru examenul de vânător. La ele se adaugă oaspeți de iarnă din alte țări europene, în principal din Germania și din Țările de Jos potrivit datelor de inelare, care se concentrează în Peninsulă între octombrie și aprilie; prin Gibraltar se observă un pasaj migrator slab toamna și la începutul primăverii, potrivit SEO/BirdLife.

În Castilla y León păsările europene încep să intre în septembrie, cu maxime în octombrie și noiembrie, și părăsesc regiunea între februarie și martie, potrivit manualului.

Situația legală în Spania

La data de 13 octombrie 2026, sturzul de vâsc figurează pe lista de stat a speciilor care pot fi vânate în Spania (Decretul Regal 1095/1989, anexa I). Această listă este un plafon: fiecare comunitate autonomă decide dacă îl vânează și în ce condiții și stabilește terenurile și datele (Legea 42/2007 privind patrimoniul natural și biodiversitatea, articolul 65).

La data de 13 octombrie 2026, nu este inclus în Lista speciilor sălbatice aflate în regim special de protecție și nici în Catalogul spaniol al speciilor amenințate din Decretul Regal 139/2011. Lista Roșie a păsărilor din Spania a SEO/BirdLife îl încadrează, ca specie cuibăritoare, la „preocupare minimă”.

Se poate vâna numai cu arme sau cu păsări de pradă dresate. Legea 42/2007 interzice metodele de capturare masive sau neselective, printre care cleiul pentru păsări (anexa VII). Acolo unde se vânează din stand fix, fiecare comunitate stabilește ce chemători sunt admise: Comunitatea Valenciană, de exemplu, permite doar fluierele sau membranele de gură ori cu foale și chemătorile vii de sturz cântător, sturzul viilor sau graur, cel mult cinci din fiecare specie.

În Castilla y León:

• Este specie de vânat, la fel ca cocoșarul, sturzul viilor și sturzul cântător (Legea 4/2021 a vânătorii din Castilla y León, anexa I).
• Se vânează în sezonul general de vânat mic, din a patra duminică din octombrie până în a patra duminică din ianuarie, joia, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare, și la pasaj („pasos”), de la 1 octombrie până în a doua duminică din februarie, fără limitarea zilelor de vânătoare la pasaj (anexa II).
• La vânătoarea sturzilor la pasaj este interzis să se vâneze în afara standurilor, într-o fâșie de siguranță de 150 de metri față de linia pe care o formează, să se circule în afara standului cu arma gata de tragere și să se poarte sau să se folosească gloanțe (articolul 39.1).
• Manualul pentru examenul de vânător (PDF, pag. 44) consemnează ca mijloace de vânătoare armele și păsările de pradă dresate, iar ca metode vânătoarea la picior („al salto”), cu câine pe urmă („a rabo”), în linie („en mano”) și la pândă („a la espera”).

În restul Spaniei, fiecare comunitate își stabilește perioadele și cotele în ordinul anual de vânătoare. Câteva exemple pentru sezonul 2026-2027, la data de 13 octombrie 2026:

• Castilla-La Mancha. Tratează sturzul de vâsc ca pasăre nemigratoare, cu perioadă generală de la 8 octombrie la 8 februarie, și stabilește o cotă maximă comună de 30 de sturzi pe persoană și zi, toate speciile de sturzi la un loc, „inclusiv sturzul de vâsc” (Vânătoarea în Castilla-La Mancha 2026-2027, PDF al guvernului regional).
• Extremadura. Din stand fix, sturzul viilor, sturzul de vâsc și cocoșarul se vânează de la 1 noiembrie 2026 la 31 ianuarie 2027, cu o cotă de 40 de sturzi pe persoană și zi, toate speciile de sturzi la un loc; în fondurile de vânătoare intensive se poate vâna în fiecare zi, iar cota este de 60 (Rezoluția din 23 martie 2026, DOE nr. 60, cu tabelul perioadelor corectat în DOE nr. 62).
• Comunitatea Valenciană. Vânat mic din stand fix de la 12 octombrie la 6 decembrie 2026, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare, cu o cotă maximă de 25 de sturzi pe vânător și zi, și prelungirea vânătorii de sturzi și grauri din stand fix până la 14 februarie 2027 cu aceeași cotă (Rezoluția din 22 iunie 2026, DOGV nr. 10393).
• Andaluzia. Sturzii de la 15 noiembrie 2026 la 7 februarie 2027, joia, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare, iar în zona de coastă a provinciei Cádiz de la 18 octombrie; de la 1 ianuarie numai din stand fix, fără cotă în lista perioadelor de vânătoare (sezonul de vânătoare 2026-2027 al guvernului Andaluziei).
• Comunitatea Madrid. Rămâne vânabil: încheierea Tribunalului Superior de Justiție din Madrid din 6 octombrie 2026 a suspendat provizoriu, pentru sezonul 2026-2027, vânătoarea a nouă specii de păsări, printre care sturzul viilor și cocoșarul, dar nu și a sturzului de vâsc, care se vânează în continuare în fondurile de vânătoare de la 8 octombrie 2026 la 31 ianuarie 2027, joia, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare, și la pasajele tradiționale de la 15 octombrie la 15 noiembrie 2026 (specii și reguli de vânătoare ale Comunității Madrid).

Întrebări frecvente despre sturzul de vâsc