Ilustrație cu o prepeliță ghemuită pe sol printre cerealele uscate și miriște, cu penajul brun dungat cu crem și negru și cu sprânceana deschisă la culoare

27 octombrie 2026

Prepelița (Coturnix coturnix)

Prepelița (Coturnix coturnix) este cea mai mică galiformă din Spania: o pasăre îndesată din familia fazanidelor (Phasianidae), din care fac parte și potârnichile și fazanii, care cuibărește în lanurile de cereale și pășunile din aproape toată Peninsula Iberică și din ambele arhipelaguri și iernează mai ales la sud de Sahara. Este o pasăre migratoare pe distanțe lungi, cu un mare potențial de reproducere, potrivit ghidului păsărilor SEO/BirdLife, și una dintre speciile care se vânează în Spania în sezonul de vară („media veda”), la sfârșitul verii. Din 2021, Cartea roșie a păsărilor din Spania o clasifică „În pericol” („En peligro”).

Ilustrații generate cu IA în scop educativ.

Identificare

Măsoară 16-19 centimetri lungime și 32-35 de centimetri anvergură, potrivit Enciclopediei virtuale a vertebratelor spaniole (Puigcerver, Sardà-Palomera și Rodríguez-Teijeiro, 2022); SEO/BirdLife indică 16-18 centimetri. Cântărește de obicei 81-120 de grame și ceva mai mult înainte de migrație, din cauza grăsimii acumulate. În trei localități din Catalonia, 1.336 de masculi prinși în perioada de cuibărit între 2005 și 2017 au cântărit în medie 94,9 grame. Femelele sunt puțin mai mari, potrivit aceleiași enciclopedii, deși măsurile lor se suprapun în mare parte cu ale masculilor.

Ilustrație cu o prepeliță din profil pe o miriște, cu sprânceana deschisă, gușa palidă, pieptul ocru și flancurile dungate cu închis

Este mică și îndesată, cu picioarele scurte, subțiri și fără pinten și cu coada și aripile scurte și ascuțite, potrivit manualului pentru examenul de vânător al Junta de Castilla y León (PDF, p. 32). Penajul este criptic: de culoarea pământului, cu dungi brun-închis, albe și crem, mai închis pe spate decât pe burtă, și cu o sprânceană albă foarte vizibilă, potrivit SEO/BirdLife. La masculi, capul este ocru-închis, cu trei benzi longitudinale gălbui, potrivit manualului. Rareori se lasă văzută: trăiește în lanurile de cereale, lucernă și fânețe și se recunoaște mult mai ușor după cântec decât după penaj, potrivit Enciclopediei virtuale.

Masculul și femela

Ilustrație cu un mascul de prepeliță în stânga, cu ancora întunecată pe gușă și pieptul uniform, și o femelă în dreapta, cu gușa deschisă și pieptul pătat

Diferența este la gușă și la piept:

Masculul. Are gușa castaniu-roșcată, străbătută de o bară negricioasă care pornește de la bărbie și, la baza gâtului, se desparte în două linii care urcă spre ceafă: ansamblul amintește de o ancoră, potrivit manualului pentru examenul de vânător. Desenul este foarte variabil: unii masculi au gușa în întregime negricioasă. Pieptul este uniform, fără pete, brun-portocaliu, potrivit Enciclopediei virtuale.
Femela. Are gușa deschisă la culoare, fără ancoră, cu obrajii de obicei albi, și pieptul brun-crem, cu numeroase pete brun-închis sau negre: „puternic pătat cu negru”, potrivit manualului.

Prepelițele din regiunea atlantică, care migrează pe distanțe mai scurte, au gușa mai ales brun-închis, iar cele care migrează mai departe, albă sau brun-deschis, potrivit Enciclopediei virtuale.

Tinerii

Odată complet împenate, femelele tinere seamănă foarte mult cu cele adulte, iar masculii tineri au pieptul gălbui-roșcat cu resturi de pete și gușa fără ancoră sau cu ancora abia schițată, potrivit manualului pentru examenul de vânător. Cu trecerea lunilor, petele de pe pieptul masculilor dispar, iar ancora apare treptat, potrivit Enciclopediei virtuale. Tinerii au și mai des penele de pe flancuri cu benzi transversale: într-o populație din nord-estul Cataloniei le aveau 90 % dintre tineri și 40 % dintre adulți.

Cum se deosebește de Coturnix japonica, de puii de potârniche și de cristelul de câmp

SEO/BirdLife descrie prepelița ca asemănătoare ca aspect cu puii mari de potârniche și enumeră ca specii asemănătoare cristelul de câmp și specia Turnix sylvaticus. Acestora li se adaugă Coturnix japonica și hibrizii ei, crescuți în ferme. Se deosebesc astfel:

Coturnix japonica și hibrizii ei. Este specia crescută în ferme pentru carne și ouă. Are aripa mai scurtă decât prepelița comună, iar cântecul masculului este mai gutural și mai strident, potrivit manualului pentru examenul de vânător. Fișa Ministerului spaniol pentru Tranziție Ecologică îi atribuie ciocul cenușiu-rozaliu, picioarele cenușiu-portocalii sau rozalii și, la masculi, pieptul și obrajii de un brun-roșcat închis uniform, deși domesticirea a produs multe varietăți de culoare. Este o specie exotică invazivă: figurează în Catalogul spaniol al speciilor exotice invazive, iar introducerea ei în mediul natural este interzisă. Hibrizii cu prepelița comună obținuți în ferme sunt „morfologic imposibil de deosebit” de ea, potrivit ministerului, și numai o analiză genetică le dezvăluie originea, potrivit Enciclopediei virtuale.
Puii de potârniche. Enciclopedia virtuală avertizează că prepelița poate fi confundată în teren cu tinerii de potârniche cenușie, care zboară asemănător, deși au alt penaj. Puii de potârniche cu picioare roșii cresc repede: la trei luni au deja aproape mărimea adultului, de 32-34 de centimetri, potrivit manualului pentru examenul de vânător și SEO/BirdLife. Potârnichea are aripile rotunjite, iar prepelița, ascuțite, potrivit manualului. La douăsprezece săptămâni, puiul de potârniche cu picioare roșii are încă ciocul și picioarele portocalii și gulerul neînchis, potrivit broșurii de popularizare a Ministerului spaniol al Agriculturii din 1990.
Cristelul de câmp (Crex crex). Face parte din familia ralidelor și este mult mai mare: 27-30 de centimetri și 46-53 de centimetri anvergură, cu spatele ocru pătat, iar masculul are cenușiu pe cap și pe gât, potrivit ghidului păsărilor SEO/BirdLife. Preferă să alerge decât să zboare; când zboară, zborul este slab și neregulat, de doar 25-30 de metri, și lasă să se vadă culoarea castanie a aripii. Cântecul lui, nocturn, este un „crec-crec” din două silabe. În Spania nu i s-a confirmat cuibăritul și apare doar în pasaj, rar, între august și octombrie și între martie și aprilie.
Turnix sylvaticus. Este și mai mic, de 15-16 centimetri, cu o bandă roșcat-portocalie pe piept, potrivit ghidului păsărilor SEO/BirdLife, care îl consideră dispărut din Spania: ultima captură documentată este din 1981, în Doñana.

Prepelița, Coturnix japonica, puii de potârniche și cristelul de câmp: prin ce se deosebesc
Trăsătură	Prepelița	Coturnix japonica și hibrizi	Pui de potârniche	Cristel de câmp
Mărime	16-19 cm; 81-120 g	Multe varietăți de penaj din creșterea în ferme	Cresc repede: la trei luni, aproape cât un adult de 32-34 cm	27-30 cm
Trăsături-cheie	Sprânceană albă; mascul cu ancoră închisă pe gușă și piept uniform; femelă cu gușă deschisă și piept pătat; aripi ascuțite	Aripă mai scurtă; cioc cenușiu-rozaliu; mascul cu obraji și piept brun-roșcat uniform; hibrizii arată ca prepelița comună	Aripi rotunjite; la potârnichea cu picioare roșii, cioc și picioare portocalii și guler neînchis la douăsprezece săptămâni	Spate ocru pătat; cenușiu pe capul masculului; aripă castanie în zbor
Zbor și voce	Zbor jos, exploziv și scurt, cu bătăi foarte rapide; „pas-pa-llás” din trei silabe	Cântecul masculului, mai gutural și mai strident	Tinerii de potârniche cenușie zboară asemănător cu prepelița	Zbor slab și neregulat, de 25-30 m; „crec-crec” nocturn, din două silabe
Situație legală în Spania	Se vânează unde o autorizează comunitatea (Real Decreto 1095/1989)	Specie exotică invazivă: interzisă introducerea în mediul natural (Real Decreto 630/2013)	Potârnichea cu picioare roșii se vânează; populația de potârniche cenușie din Sistemul Iberic, în pericol de dispariție	Protejat: pe lista speciilor sălbatice în regim de protecție specială (Real Decreto 139/2011)

Datele din tabel provin din ghidurile păsărilor SEO/BirdLife, din Enciclopedia virtuală a vertebratelor spaniole, din manualul pentru examenul de vânător din Castilia și León, din fișa ministerului despre Coturnix japonica, din broșura Ministerului Agriculturii din 1990 și din normele citate.

Cântecul

Cântecul masculului este inconfundabil: un fluierat rapid, din trei silabe, repetat ritmic, pe care SEO/BirdLife îl transcrie „pas-pa-llás”, manualul pentru examenul de vânător „pal-pa-la”, iar Enciclopedia virtuală „par-pa-lá”. În timpul curtării adaugă sunete răgușite și mieunate, iar femela are un cântec aproape imperceptibil și șuierat, „cri-cri”, potrivit manualului, sau „ri-tit”, potrivit Enciclopediei virtuale.

Masculul cântă mai ales când nu are pereche, potrivit Atlasului III al păsărilor cuibăritoare din Spania, iar cântecul lui este primul indiciu după care femela îl alege: raportul dintre intervalele celor trei silabe este legat de condiția lui fizică, potrivit Enciclopediei virtuale. De aceea, la recensămintele de prepelițe se numără masculii care cântă, nu perechile.

Răspândire și migrație

Trăiește în aproape toată regiunea palearctică, din Peninsula Iberică până în sud-estul Asiei, precum și în nordul Africii și în Orientul Mijlociu, deși lipsește din nordul Rusiei și din țările scandinave; are și populații în estul și sudul Africii, în Madagascar și pe unele insule din Oceanul Indian, potrivit ghidului păsărilor SEO/BirdLife.

În Spania cuibărește în toată peninsula, deși lipsește sau este rară în centrul coastei cantabrice, în fâșia de coastă mediteraneeană din Tarragona, Alicante și Almería, în aproape toată Almería și în sud-vestul Murciei și într-o parte a Sierrei Morena, potrivit Atlasului III. Trăiește în Mallorca și Menorca, mai puțin în restul Insulelor Baleare, și pe toate Insulele Canare, cu excepția La Gomera, iar în Ceuta și Melilla nu a fost înregistrată ca specie cuibăritoare. Zonele cele mai favorabile sunt Meseta de Nord, depresiunea Guadalquivirului și nordul depresiunii Ebrului, iar Castilia și León, Andaluzia și Castilia-La Mancha adună 45 % dintre masculii cuibăritori.

Este o pasăre migratoare pe distanțe lungi, cu deplasări complexe. Populațiile din vestul Europei iernează la sud de Sahara, potrivit SEO/BirdLife, mai ales în Sahel, potrivit Enciclopediei virtuale, care adaugă că migrația are loc numai noaptea și că ruta atlantică, între Maroc și Peninsula Iberică, este una dintre cele trei principale din Europa. În peninsulă iernează o populație foarte redusă, posibil în creștere, mereu departe de zonele cu zăpadă: mai ales sub 400 de metri altitudine, în bazinele marilor râuri din sud-vest și pe coastă. În Castilia și León sosește la sfârșitul lui martie sau la începutul lui aprilie, potrivit manualului pentru examenul de vânător.

Se deplasează și în perioada de cuibărit. O parte a populației cuibărește prima dată în februarie sau martie în nordul Africii sau în sudul peninsulei și a doua oară în iunie sau iulie, mai la nord, deși majoritatea începe să cuibărească între martie și mai, potrivit SEO/BirdLife. Recoltatul cerealelor o obligă să se mute după coacerea culturilor, care avansează în latitudine și altitudine, potrivit Enciclopediei virtuale, iar masculii se deplasează în căutare de pereche, în mișcări pe care SEO/BirdLife le numește „donjuanești”: într-o zonă din Catalonia, între 91 % și 96 % dintre masculi se schimbau în mai puțin de 15 zile.

Habitat și hrănire

Trăiește în medii deschise, pe câmpii sau terenuri ușor vălurite, de la nivelul mării până la 1.000 de metri altitudine, deși uneori apare și la munte înalt. Ocupă tot felul de culturi, pășuni și fânețe și atinge cele mai mari densități în lanurile de cereale din centrul și sudul peninsulei, potrivit ghidului păsărilor SEO/BirdLife. În Spania caută mai ales cerealele de toamnă, dar și lucerna, pășunile din nord, pârloagele și fânețele alpine, potrivit Enciclopediei virtuale.

Este omnivoră: mănâncă semințe sălbatice, boabe de cereale și nevertebrate, potrivit SEO/BirdLife. Hrana se schimbă de la un anotimp la altul: în perioada de cuibărit, 67-78 % din ce mănâncă sunt nevertebrate, mai ales lente, precum melci, larve, gândaci și păianjeni, iar în afara ei, 88-100 % sunt semințe, potrivit Enciclopediei virtuale. Un studiu mai recent, cu analize genetice ale excrementelor, a găsit în schimb că, în perioada de cuibărit, plantele reprezentau 85,9 % din hrană.

Reproducere

Are o mare capacitate de reproducere: poate face două sau trei ponte pe an, fiecare de 8-13 ouă, crem, cu pete sau puncte maronii, potrivit ghidului păsărilor SEO/BirdLife. În Catalonia, ponta medie este de 10,6-10,7 ouă, cu limite între 5 și 17, potrivit Enciclopediei virtuale, iar manualul pentru examenul de vânător indică o medie de 12.

Ilustrație cu o prepeliță lângă cuibul ei de pe sol, printre cereale, cu nouă ouă deschise la culoare, pătate cu închis

Sistemul ei de împerechere este variabil, de la monogamie la poligamie și promiscuitate, potrivit SEO/BirdLife. Femela își face cuibul pe sol, într-o mică adâncitură căptușită cu iarbă, într-un lan de cereale de toamnă, o lucernă sau o fâneață, potrivit Enciclopediei virtuale, și clocește singură 17-20 de zile, potrivit SEO/BirdLife și BirdFacts, baza de date a British Trust for Ornithology; Enciclopedia virtuală indică 16-18 zile. Masculul nu are grijă de pui.

Puii sunt nidifugi: mama îi scoate din cuib la câteva ore după ecloziune, încep să fâlfâie din aripi la 11 zile și zboară liber de la 19 zile, potrivit Enciclopediei virtuale; BirdFacts indică 18-20 de zile. În 80 % dintre cazuri se despart de mamă la patru săptămâni. Sunt foarte precoce: ajung la maturitate sexuală la 8-10 săptămâni, potrivit Enciclopediei virtuale, iar prepelițele eclozate la începutul sezonului pot cuibări la sfârșitul aceluiași sezon, potrivit manualului pentru examenul de vânător. Mortalitatea puilor este mare: într-un studiu citat de Enciclopedia virtuală, cuiburile au scăzut de la 10-11 pui la ecloziune la o medie de 3,9 la cinci săptămâni.

Comportament

Este foarte tericolă și își petrece aproape toată viața în culturi, unde masculii fără pereche se depistează după cântec, dar femelele și masculii împerecheați sunt aproape invizibili, potrivit Enciclopediei virtuale. Ziua evită să zboare, iar când o face, zborul este exploziv, jos și scurt, cu o frecvență foarte mare a bătăilor de aripi, ceea ce dă impresia greșită că zboară prost. În zbor ies în evidență aripile alungite și bătăile rapide, aproape de sol, potrivit SEO/BirdLife.

Ilustrație cu o prepeliță în zbor jos deasupra unei miriști, cu aripile lungi și bătăi rapide

În perioada de cuibărit, masculii se adună în grupuri mici, de mai puțin de 10 și de obicei de 2-4, pe suprafețe comune de 4-12 hectare, unde se întrec cântând, iar femelele îi vizitează ca să-și aleagă perechea, potrivit Enciclopediei virtuale. Masculii sunt mult mai numeroși decât femelele: la Querol, în provincia Tarragona, erau 4-5 masculi la o femelă, iar majoritatea masculilor părăsesc zona în mai puțin de 15 zile ca să caute alte femele.

Cât trăiește?

Recordul european de longevitate cunoscut prin inelare este de 12 ani și o lună, al unei prepelițe din programul israelian de inelare, care a fost găsită moartă, potrivit listei europene a recordurilor de longevitate EURING din 2023 (p. 7); al doilea, de peste 11 ani, este al unei prepelițe din programul spaniol, care a fost împușcată. Sunt maxime excepționale: potrivit BirdFacts, speranța de viață tipică a unei prepelițe care ajunge la vârsta de cuibărit este de 2 ani, iar de la un an la altul supraviețuiesc doar 29 % dintre adulți.

Este în pericol?

Nu este clasificată ca specie amenințată: nu figurează pe lista speciilor sălbatice în regim de protecție specială și nici în Catalogul spaniol al speciilor amenințate, după cum arată secțiunea despre situația legală. Totuși, populația ei este într-un declin grav și are categorii de risc în listele roșii, care nu au efect juridic:

Cartea roșie a păsărilor din Spania (2021). O clasifică „În pericol” („En peligro”), după criteriile A2bcde: potrivit programului Sacre de monitorizare a păsărilor comune, abundența ei a scăzut cu 73,9 % între 1998 și 2018 (Cartea roșie, p. 387 din PDF). Aceeași carte consideră presiunea vânătorii foarte ridicată și nesustenabilă, de peste un milion de prepelițe pe an în medie, potrivit statisticilor oficiale pe care le citează (Ministerul Agriculturii, 2020), și menționează hibridarea cu prepelițele de fermă eliberate.
Programul Sacre, 1998-2024. Abundența a scăzut cu 60,4 %, cu un ritm mediu de 3,4 % pe an, potrivit raportului „Gestión sostenible de la caza y conservación de aves silvestres en España” al SEO/BirdLife din 2026, în care SEO/BirdLife conchide că această tendință „nu permite o exploatare cinegetică sustenabilă”.
Listele roșii internaționale. Lista roșie a IUCN o clasifică „Neamenințată” la nivel mondial de la evaluarea din 2018, iar lista roșie europeană din 2021, „Aproape amenințată”, potrivit fișei BirdLife International.

Atlasul III al păsărilor cuibăritoare din Spania a estimat pentru 2014-2018 circa 325.743 de masculi, cu un interval de 284.903-366.586, și calculează că femelele sunt un sfert din numărul masculilor. Numărul de pătrate de cartare ocupate a scăzut cu 14 % față de Atlasul II (1998-2002).

Printre amenințări, SEO/BirdLife enumeră schimbarea habitatelor agricole, presiunea vânătorii, poluarea genetică prin eliberarea hibrizilor de fermă și schimbările climatice, care îi modifică datele de sosire și zonele de iernat. Enciclopedia virtuală adaugă recoltatul tot mai rapid al cerealelor, balotarea paielor și aratul miriștilor, care îi distrug habitatul chiar în perioada de clocit și de creștere a puilor. Autorii ei precizează că recensămintele cu chemarea femelei făcute în Catalonia și în Franța arată oscilații mari de la un an la altul, dar nicio tendință clară, și că programele de monitorizare precum Sacre, care numără masculii care cântă spontan, exagerează tendințele în sus și în jos.

Situația legală în Spania

La 23 octombrie 2026, prepelița figurează pe lista statului spaniol a speciilor care pot fi vânate (Real Decreto 1095/1989, anexa I). Aceste date descriu legislația spaniolă, nu legislația română. Fiecare comunitate autonomă decide dacă și în ce condiții se vânează și stabilește terenurile și datele (Ley 42/2007, legea patrimoniului natural și a biodiversității, articolul 65). Aceeași lege interzice vânarea păsărilor în perioada de împerechere, reproducere și creștere a puilor și, la cele migratoare, pe drumul de întoarcere spre locurile de cuibărit (articolul 65.3.b), precum și eliberarea neautorizată și introducerea speciilor alohtone pentru vânătoare (articolul 65.3.e).

În plus:

Nu figurează pe lista speciilor sălbatice în regim de protecție specială și nici în Catalogul spaniol al speciilor amenințate (Real Decreto 139/2011).
Poate fi comercializată pe tot teritoriul Spaniei, dar numai exemplarele provenite din exploatații industriale, precum fermele cinegetice (Real Decreto 1118/1989).
Directiva 2009/147/CE privind conservarea păsărilor sălbatice o include în anexa II, partea B, a speciilor care pot fi vânate numai în statele membre indicate, printre care Spania și România.
Coturnix japonica figurează în Catalogul spaniol al speciilor exotice invazive din Real Decreto 630/2013, al cărui text consolidat a fost actualizat ultima dată pe 19 octombrie 2026, iar includerea ei interzice introducerea în mediul natural (articolul 7.2).

În februarie 2026, consorțiul științific care consiliază Comisia Europeană în gestionarea vânătorii a sugerat interzicerea temporară a vânătorii prepeliței sau măcar o reducere puternică a cotelor. În mai, Spania a transmis Comisiei o propunere de gestionare care, cel puțin în Castilia și León, limitează vânătoarea la sezonul de vară („media veda”), cu cotă pe vânător și pe zi și cu un control al capturilor pe fiecare teren de vânătoare, pentru ca datele să fie trimise Comisiei înainte de 15 octombrie, potrivit ordinului din Castilia și León din 2026. Álava preia acest document în ordinul său, iar mai multe comunități limitează vânătoarea prepeliței la „media veda”, sezonul de la sfârșitul verii, și obligă la raportarea capturilor din „media veda”.

Fiecare comunitate își stabilește perioadele și condițiile în fiecare sezon; în Insulele Baleare o face fiecare consiliu insular. Tabelul rezumă sezonul 2026-2027, verificat la 23 octombrie 2026 în buletinele oficiale ale celor șaptesprezece comunități autonome. Cota este numărul maxim de prepelițe pe vânător și pe zi, iar datele din paranteze sunt calculate pornind de la duminicile pe care le citează fiecare normă:

Sezonul 2026-2027 pe comunități: vânătoarea prepeliței, la 23 octombrie 2026
Comunitatea	Sezonul de vară („media veda”) 2026	Sezonul general	Cotă zilnică	Norma
Andaluzia	De la 22 august la 27 septembrie, joia, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare (în provincia Almería, vinerea în loc de joi). În zona de coastă a provinciei Cádiz, de la 6 la 20 septembrie, în toate zilele	De la 11 octombrie 2026 la 3 ianuarie 2027, numai joia, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare (în provincia Almería, vinerea în loc de joi)	10	Resolución din 1 iunie 2026, BOJA nr. 108, punctul al patrulea și anexa I; Orden din 29 iunie 2022, BOJA nr. 127, care introduce în articolul 13.1.a al ordinului de vânătoare din 2018 cota de zece prepelițe
Aragon	De la 15 august până în a treia duminică din septembrie (20 septembrie), în cele 17 zile de „media veda” autorizate pe fiecare teren de vânătoare; vânătoarea la picior cu câini, numai pe terenuri agricole, fânețe și pășuni de peste 2.000 de metri	Nu se vânează	20	Orden MAT/897/2026 din 5 iunie, BOA nr. 118, articolele 6.2.e și 31.2
Asturias	Vânătoare interzisă. Pe terenurile de vânătoare regionale și în rezervațiile cu densitate suficientă poate fi autorizată cu permise speciale, din prima zi de vânătoare de după 21 august până la 7 septembrie, pe terenurile care o solicită	Interzisă, în afara acestor permise speciale	5	Resolución din 9 martie 2026, BOPA nr. 56, punctele 3.1, 3.1.1 și 3.3
Insulele Baleare	Mallorca: pe terenurile de vânătoare, de la 23 august la 4 octombrie, joia și duminica; pe terenurile libere, de la 20 august la 1 octombrie, joia. Menorca: de la 23 august la 25 septembrie. Ibiza și Formentera: nu se vânează	Mallorca și Menorca: nu se vânează. Ibiza: pe terenurile de vânătoare, de la 4 octombrie la 27 decembrie 2026. Formentera: de la 18 octombrie 2026; norma încheie vânătoarea mică pe 3 ianuarie, iar pe cea a păsărilor migratoare pe 7 februarie 2027	6 în Mallorca și Menorca; 2 prepelițe sălbatice în Ibiza și Formentera	Mallorca, BOIB nr. 68, anexa I, punctele 2.2 și 2.3, și anexele II și III; Menorca, BOIB nr. 83, punctele 1.2 și 1.3; Ibiza, BOIB nr. 76, punctele 1.2 și 1.3; Formentera, BOIB nr. 88, punctele 1.1, 2.1 și 2.2
Insulele Canare	Prepelița nu are „media veda”	Numai pe insula El Hierro: cu pușca, în primele șase duminici ale vânătorii cu pușca, care începe pe 13 septembrie, fără grupuri de vânători, și cu păsări de pradă (șoimărit), în cinci sâmbete din septembrie și octombrie. Toată vânătoarea ei pe insulă a fost suspendată printr-o încheiere a Tribunalului Superior de Justiție din Insulele Canare din 5 octombrie 2026, potrivit SEO/BirdLife. În Tenerife, numai dresajul câinilor de aret, fără pușcă și fără capturi. Pe celelalte insule nu se vânează	5 pe El Hierro; 3 cu păsări de pradă	Orden din 15 iunie 2026, BOC nr. 126, articolele 7 și 13
Cantabria	De la 21 august la 10 septembrie	De la 12 octombrie 2026 la 31 ianuarie 2027, la picior	10 în „media veda”; în sezonul general, 15 piese din toate păsările la un loc	Orden DES/07/2026 din 6 martie, BOC nr. 49, articolele 4.5, 4.6 și 13
Castilia-La Mancha	De la 20 august la 15 septembrie; de la 27 august la 15 septembrie în localitățile din anexa III, din Serranía Alta din provincia Cuenca și din provincia Guadalajara	Nu se vânează, cu excepția terenurilor de vânătoare comerciale autorizate	10 în provinciile Albacete, Ciudad Real și Toledo; 20 în provinciile Cuenca și Guadalajara	Orden 83/2026 din 9 iunie, DOCM nr. 110, articolul 3 și anexa III
Castilia și León	De la 15 august la 20 septembrie, marțea, joia, sâmbăta și duminica	Nu se vânează	20	Orden AGR/743/2026 din 29 iulie, BOCYL nr. 151, punctele întâi și al patrulea
Catalonia	Pe 23 și 30 august și pe 6 și 13 septembrie. În provincia Lleida și în comarcile Cerdanya și Solsonès, joia, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare, de la 20 august la 10 septembrie	Nu se vânează	15	Resolución ARP/2305/2026 din 6 iulie, DOGC nr. 9704, punctele 2.1.1, 2.1.3, 4.4.1 și 4.4.2
Comunitatea Madrid	De la 20 august la 20 septembrie, joia, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare, pe terenurile de vânătoare de cel puțin 250 de hectare	Suspendată. Ordinul o permitea de la 8 octombrie la 31 ianuarie, dar o încheiere a Tribunalului Superior de Justiție din Madrid din 6 octombrie 2026 a suspendat-o provizoriu, cu excepția partidelor de vânătoare cu exemplare eliberate autorizate și a terenurilor de vânătoare comerciale	8	Orden 2511/2026 din 25 iunie, BOCM nr. 159, articolul 4; încheierea Tribunalului Superior de Justiție din Madrid
Comunitatea Valenciană	De la 9 august la 13 septembrie, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare, la picior sau în linie	Nu se vânează	8	Resolución din 22 iunie 2026, DOGV nr. 10393, capitolul II, secțiunea întâi, punctul 1.b
Extremadura	De la 15 august la 8 septembrie	De la 12 octombrie 2026 la 6 ianuarie 2027	10	Resolución din 23 martie 2026, DOE nr. 60, cu tabelul perioadelor corectat în DOE nr. 62
Galicia	Numai pe terenurile de vânătoare (tecores) ale fostei lagune Antela, în provincia Ourense, cu autorizație și plan tehnic: de la 22 august la 13 septembrie, sâmbăta și duminica, în linie și la picior	De la 18 octombrie 2026 la 6 ianuarie 2027	10 la Antela; pentru sezonul general, norma nu fixează o cotă	Resolución din 13 mai 2026, DOG nr. 91, articolele 2 și 16.e
La Rioja	De la 15 august la 6 septembrie, marțea, joia, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare	De la 12 octombrie 2026 la 31 ianuarie 2027, împreună cu restul vânatului mic	15 în „media veda”	Orden AGM/33/2026 din 1 iulie, BOR nr. 126, articolul 6.2 și 6.3.h
Navarra	De la 15 august la 13 septembrie, joia, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare	În zilele de vânătoare ale potârnichii cu picioare roșii de pe fiecare teren, între 1 noiembrie 2026 și 31 ianuarie 2027, duminica și în zilele de sărbătoare	10	Orden Foral 195E/2026 din 23 iunie, BON nr. 134, articolele 11 și 18
Țara Bascilor	Álava: de la 15 august la 15 septembrie, joia, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare. Bizkaia: de la 23 august la 20 septembrie, în toate zilele; pe terenurile de vânătoare și în zonele de vânătoare controlată, după planul lor. Gipuzkoa: de la 1 septembrie la 11 octombrie	Álava: nu se vânează. Bizkaia și Gipuzkoa: de la 12 octombrie 2026 la 31 ianuarie 2027	12 în Álava; 4 în „media veda” din Bizkaia; Gipuzkoa nu fixează o cotă	Álava: Orden Foral 225/2026, BOTHA nr. 84, articolele 2 și 3.5; Bizkaia: Orden Foral 4194/2026, BOB nr. 129, articolele 3 și 4; Gipuzkoa: Orden Foral 582/2026, BOG nr. 133, articolul 2
Regiunea Murcia	Numai în a patra duminică din august (23 august), la picior	Nu se vânează	2	Ordinul privind perioadele de vânătoare din sezonul 2026/2027, BORM nr. 98, articolul 5.1.b

Datele din tabel nu înlocuiesc ordinul sau rezoluția în vigoare a fiecărei comunități și nici planul tehnic al fiecărui teren de vânătoare, care stabilesc zilele, cotele și modalitățile. Înainte de a ieși la vânătoare, verifică norma comunității tale și autorizația terenului.

Potrivit manualului pentru examenul de vânător din Castilia și León (PDF, p. 32), prepelița se vânează cu arme și cu păsări de pradă, prin vânătoarea la picior („al salto”), cu câini pe urmă („a rabo”) și în linie („en mano”), iar mai multe ordine din 2026 permit vânarea ei numai la picior sau în linie. Se vânează de obicei cu câini de aret, după cum amintesc examenele de vânător din Spania, iar în Tenerife câinii pot fi dresați pe prepeliță doar fără pușcă. Catalonia interzice explicit eliberarea prepeliței Coturnix japonica și a hibrizilor ei, iar Insulele Canare cer ca prepelițele eliberate la concursuri să aibă un certificat genetic că sunt prepelițe comune nehibridate cu Coturnix japonica.

Câte se vânează

Potrivit datelor Anuarului de statistică forestieră 2024 al Ministerului spaniol pentru Tranziție Ecologică (tabelul F.2), în 2024 s-au vânat în Spania 847.272 de prepelițe, fără date din Insulele Canare și cu date incomplete din Țara Bascilor. Cartea roșie din 2021 vorbea de peste un milion pe an, în medie. Castilia și León este principala zonă a speciei în peninsulă, iar acolo se vânează jumătate dintre prepelițele vânate în fiecare an în Spania, potrivit manualului pentru examenul de vânător din Castilia și León.

Surse și data revizuirii

Revizuire editorială și consultarea surselor: 23 octombrie 2026. Legislația descrisă este cea spaniolă; datele despre populație și capturi sunt ultimele publicate.

Întrebări frecvente despre prepeliță

Cum se deosebește masculul de femela la prepeliță?

După gușă și piept. Masculul are pe gușă un desen închis la culoare în formă de ancoră: o bară negricioasă care coboară de la bărbie și, la baza gâtului, se desparte în două linii spre ceafă. Desenul este foarte variabil, iar unii masculi au gușa în întregime negricioasă; pieptul lor este uniform, brun-portocaliu. Femela are gușa deschisă la culoare, fără ancoră, și pieptul crem, cu numeroase pete închise. Masculii tineri seamănă cu femelele: au resturi de pete pe piept și gușa fără ancoră sau cu ancora abia schițată.

Prin ce se deosebește prepelița de Coturnix japonica?

Coturnix japonica este specia de prepeliță crescută în ferme pentru carne și ouă. Are aripa mai scurtă, cântecul masculului este mai gutural și mai strident, ciocul este cenușiu-rozaliu, iar masculii au obrajii și pieptul de un brun-roșcat închis uniform, deși creșterea în ferme a produs multe varietăți de culoare. Hibrizii celor două specii obținuți în ferme nu se pot deosebi cu ochiul liber de prepelița comună: este nevoie de o analiză genetică. Coturnix japonica figurează în Catalogul spaniol al speciilor exotice invazive (Real Decreto 630/2013), care interzice introducerea ei în mediul natural.

Cum cântă prepelița?

Masculul scoate un fluierat rapid, din trei silabe, repetat ritmic, pe care sursele spaniole îl transcriu „pas-pa-llás”, „pal-pa-la” sau „par-pa-lá”. Cântă mai ales când nu are pereche, iar cântecul este cel mai simplu mod de a-l depista, pentru că își petrece aproape tot timpul ascuns în lanurile de cereale. În timpul curtării adaugă sunete răgușite și mieunate, iar femela răspunde cu un cântec discret, aproape imperceptibil, transcris „cri-cri” sau „ri-tit”.

Unde iernează prepelița?

Cea mai mare parte a populației iernează în Sahel, la sud de Sahara, și migrează numai noaptea. În Peninsula Iberică iernează o populație foarte redusă, posibil în creștere, în zone calde și fără zăpadă: mai ales sub 400 de metri altitudine, în bazinele marilor râuri din sud-vest și pe coastă. În Castilia și León sosește la sfârșitul lui martie sau la începutul lui aprilie.

Câte ouă depune prepelița și de câte ori cuibărește pe an?

Depune 8-13 ouă într-o pontă, de culoare crem, cu pete sau puncte maronii, și poate face două sau trei ponte pe an, potrivit SEO/BirdLife; în Catalonia, ponta medie este de 10,6-10,7 ouă. Clocește numai femela, 17-20 de zile, și tot ea crește singură puii, care o urmează la câteva ore după ecloziune și zboară liber de la 19 zile. Ajung la maturitate sexuală la 8-10 săptămâni, astfel că prepelițele eclozate la începutul sezonului pot cuibări chiar în aceeași vară.

Este prepelița în pericol de dispariție?

Nu este clasificată ca specie amenințată: la 23 octombrie 2026 nu figurează pe lista speciilor sălbatice în regim de protecție specială și nici în Catalogul spaniol al speciilor amenințate. Totuși, Cartea roșie a păsărilor din Spania din 2021 o clasifică „În pericol” („En peligro”), pentru că abundența ei a scăzut cu 73,9 % între 1998 și 2018, iar lista roșie europeană o consideră „Aproape amenințată” din 2021; la nivel mondial este „Neamenințată”. Sunt categorii fără efect juridic. Potrivit programului Sacre al SEO/BirdLife, scăderea dintre 1998 și 2024 este de 60,4 %.

Când se poate vâna prepelița în Spania în sezonul 2026-2027 și câte pe zi?

Depinde de fiecare comunitate autonomă. La 23 octombrie 2026, prepelița figurează pe lista statului spaniol a speciilor care pot fi vânate (Real Decreto 1095/1989, anexa I), iar fiecare comunitate își stabilește perioadele și cotele (Ley 42/2007, articolul 65). Aceste date descriu legislația spaniolă, nu legislația română. În Aragon, Castilia-La Mancha, Castilia și León, Catalonia, Comunitatea Valenciană, Álava, Mallorca și Menorca se vânează numai în sezonul de vară („media veda”), între august și începutul lui octombrie, iar în Regiunea Murcia o singură zi, pe 23 august. Cotele merg de la 2 prepelițe pe vânător și pe zi în Murcia, Ibiza și Formentera la 20 în Aragon, Castilia și León, Cuenca și Guadalajara. În Comunitatea Madrid, o încheiere a Tribunalului Superior de Justiție din Madrid din 6 octombrie 2026 a suspendat provizoriu vânătoarea ei în sezonul general, iar pe insula El Hierro, potrivit SEO/BirdLife, o încheiere a Tribunalului Superior de Justiție din Insulele Canare din 5 octombrie 2026 a suspendat vânătoarea ei pe toată insula.

Alte specii din aceeași grupă

Grupă: Potârnichi, prepeliță, fazan, cocoș de munte și porumbei

Cocoșul de munte (Tetrao urogallus)
Fazan comun (Phasianus colchicus)
Porumbel de scorbură (Columba oenas)
Porumbel de stâncă (Columba livia)
Porumbel gulerat (Columba palumbus)
Potârnichea cenușie (Perdix perdix)
Potârnichea cu picioare roșii (Alectoris rufa)