Proliferarea mistrețului în Comunitatea Valenciană: Provocări și Control 2025

În fiecare an, aproximativ 400.000 de mistreți sunt vânați la nivel național pentru a controla boli precum pesta porcină africană, conform Institutului de Cercetare a Resurselor Cinegetice. Și numai în Valencia, anul trecut au fost investite 18 milioane de euro în domeniu pentru această activitate. Printre costurile anexate se pot menționa unele precum cele pentru muniție, benzină și procesul de obținere a permisului de vânătoare.

La acest scenariu trebuie adăugat faptul că carnea obținută în urma activității de vânătoare este destinată consumului propriu. Din orice perspectivă, se prezintă o realitate înfricoșătoare, vânătorii sunt mai necesari ca niciodată în fața proliferării mistreților, dar în același timp, acești vânători sunt limitați de costurile ridicate și lipsa de remunerare pentru această activitate.

Vânătoarea de mistreți pare mai necesară ca niciodată, dar este ea cu adevărat apreciată și recompensată așa cum se cuvine? Aceasta este o chestiune care trebuie analizată în profunzime în prezent.

Lupta împotriva proliferării mistrețului

Proliferarea mistreților în zonele de plajă din Dénia sau Xàbia, în Comunitatea Valenciană, a generat surprindere și îngrijorare în rândul locuitorilor. Este obișnuit să vezi aceste animale în apropierea vilelor sau caselor lor, deoarece acestea caută hrană în zonele urbanizate.

Deși ar putea fi văzut ca un comportament controlabil de către autorități, acest lucru pare tot mai îndepărtat din cauza creșterii speciei. Suprapopularea cu mistreți face mai mult decât să surprindă trecătorii, reprezentând un pericol grav pentru aceștia.

Autoritățile valenciene au recunoscut problema pe care aceasta o implică și s-a încercat să se lucreze la aceasta din partea Consiliului pentru Mediu. Departamentul a admis că suprapopularea mistreților este un fapt și că există niveluri mai mari decât cele dorite ale speciei. Provocând astfel un impact negativ atât asupra activităților umane, cât și asupra restului faunei și florei.

Suprapopularea mistreților provoacă daune mari în special în sectorul agriculturii. De asemenea, provoacă accidente pe drumuri precum cele din Plana Alta și Marina Alta. Incursiunea mistrețului în alte zone urbanizate nu trece nici ea neobservată din cauza riscurilor pe care le implică. Ajungându-se chiar la atacuri din partea acestor animale asupra rezidenților.

Problema suprapopulării mistrețului

Suprapopularea oricărei specii generează consecințe negative în ecosistemele implicate. Cu mistrețul nu este diferit, deoarece mistrețul este o specie teritorială și agresivă.

În timp ce numărul acestora crește în teritoriul valencian, specia devine tot mai incontrolabilă pentru vânătorii care au ajuns să conceapă vânătoarea dintr-o activitate recreativă într-o obligație pentru siguranța comunității. O muncă, cu alte cuvinte, care nu este nici remunerată, nici apreciată.

Numerele vorbesc de la sine cu privire la această problemă de suprapopulare. Deși nu există un recensământ al mistreților, numerele mistreților doborâți există și creșterea lor a fost exponențială cu trecerea timpului într-un mod impresionant.

Se estimează că doar în spațiile cinegetice din Comunitatea Valencia, între anii 2012 și 2013, au fost capturate peste 14.000 de exemplare. Cu toate acestea, în prezent, după zece ani, s-a raportat că cifra s-a multiplicat. Atât de mult încât ultimele date înregistrate indică că 47.067 exemplare au fost capturate. Aceasta indică o progresie înfricoșătoare de 235%.

Unele regiuni au o suprapopulare mai mare de mistreți decât altele, de exemplu, sunt regiunile Costera, Comtat, Safor și Marina Alta. În acestea s-a detectat un număr mult mai mare al acestui animal decât în altele.

Soluții impuse pentru problema suprapopulării

Consiliul a luat o serie de măsuri pentru a controla suprapopularea, aceasta prin facilitarea vânătorii speciei și contribuirea la eficientizarea acesteia. S-a extins perioada permisă pentru vânători, precum și s-a permis utilizarea de momeală și chiar de câini argentinieni pentru o mai mare eficacitate.

De asemenea, din partea Consiliului s-a încercat să se contribuie la imaginea vânătorilor, prin creșterea sancțiunilor împotriva celor care vor să boicoteze activitatea cinegetică. De asemenea, să se delimiteze în care municipii este necesar ca eforturile de control să fie concentrate din cauza gravității suprapopulării.

Problema suprapopulării pare că cu trecerea anilor nu face decât să scape de sub control, deoarece tot mai multe municipii sunt declarate cu supraabundență a speciei. Ceea ce face ca până și vânătorii să aibă probleme în a doborî aceste animale care îi depășesc numeric.

Perspectiva vânătorilor

În ciuda încercărilor de recunoaștere a muncii vânătorilor, aceștia exprimă că exigențele la care sunt supuși îi depășesc în acest context. Aceștia menționează că vânătorile sunt săptămână după săptămână, în care sunt obligați să acționeze pentru a îndeplini numărul minim de vânători care sunt ordonate de Consiliu.

Frecvența vânătorilor a făcut ca mulți vânători să le considere mai degrabă ca o muncă de weekend neremunerată. În unele cazuri, nici măcar nu este recunoscută. Pentru fiecare incursiune în terenurile de vânătoare, un grup poate captura maximum 20 de exemplare, care ar putea fi insuficiente din cauza problemei suprapopulării.

De asemenea, trebuie luat în considerare că presiunea asupra vânătorilor nu se termină aici. Unii au exprimat cum ar putea fi făcuți responsabili pentru posibilele daune generate de mistreți dacă nu sunt capabili să îndeplinească planurile impuse. Vânătorii contribuie la vânători plătindu-și propriile cheltuieli pentru această activitate, inclusiv plata transportului și a containerelor, deoarece consumul propriu are o limită, care este constant depășită de abundența acestor animale.

Având în vedere că nu există o piață pentru carnea de mistreț, și că aceasta este limitată la consumul propriu, sunt mai multe inconveniente care se adaugă la listă. Ca și cum cele anterioare nu ar fi suficiente, punctele veterinare din Comunitatea Valenciană sunt reduse. Analizarea stării cărnii pentru consum este o altă cheltuială suplimentară cu care vânătorii trebuie să se confrunte.

De asemenea, nu trebuie uitat că muntele avansează fără oprire, și ușurința cu care mistrețul se adaptează la orice mediu îl transformă într-o mare amenințare.

În plus, mistrețul nu are un prădător natural și se poate reproduce cu multă ușurință. O femelă va intra în călduri între 10 și 11 luni de vârstă, dând naștere unui pui care ar putea merge de la 1 la 8 exemplare. Cu alte cuvinte, suprapopularea mistrețului nu este o problemă care se va rezolva lăsând vânătorii să acționeze singuri și pe cont propriu. Este necesară o muncă în echipă și recunoaștere, precum și ajutorul maxim pentru munca lor pentru a obține rezultatele care sunt cerute de la aceștia.